Vladimir Cosma


Vladimir Cosma, a French composer of Romanian origin, is the author of some famous motion picture soundtracks, like ‘The Tall Blonde Man with One Black Shoe’, ‘The Party’, ‘Diva’, some productions like ‘Asterix’ or “The Mad Adventures of ‘Rabi’ Jacob”, one of Louis de Funes classic movies. Composer of more than 300 movie soundtrack and of the opera ‘Marius et Fanny’, which had the world premiere in 2007, Vladimir Cosma was to tell the story of his life and to perform his best known songs on the stage of the Byzantine Hall in the Behague Palace. He was to be accompanied by Richard Sanderson (voice and piano), Sarah Pagin (voice), David Galoustov (violin) and Philippe Catherine (guitar).

Vladimir Cosma was born in a family of Romanian Jews, originating from Craiova. His father, Theodor Cosma was a renowned pianist and conductor, his mother, a composer as well, his uncle Edgar Cosma conducted the Bucharest Cinematography Orchestra, and his grandmother, the well-known pianist, studied with Ferrucio Busoni. Vladimir Cosma has been living in France since 1963, where he settled down, earning his living as a violinist in symphonic orchestras, continuing his studies with Nadia Boulanger, at The Normal School of Music in Paris.

While he was living in Romania, Vladimir Cosma had a great admiration for Michel Legrand. The latter had listened to his recorded music and entrusted him the orchestration of the pieces broadcast live on ‘Discorama’. It was the time when Michel Legrand was composing the soundtrack of ‘The Young Girls of Rochefort’. A year later he proposes him to compose the music of ‘Alexandre le bienhereux’ (‘Alexander’) by Yves Robert, starring Philippe Noiret and Marlene Jobert, released in 1969. It is the debut of a brilliant career…

He composed the scores of films like ‘The Dinner Game’, ‘Child’s Play’ and ‘The Jaguar’, created by Francis Veber, ‘The Gold seekers’ by Gerard Oury, ‘The Favour, The Watch and the Very Big Fish’ by Ben Lewin, ‘Asterix le Breton’, the credit titles of the animated series ‘Rahan’, “C’est pas moi, c’est lui” and “Je Suis Timide Mais Je Me Soigne”, starring Pierre Richard, ‘To Each His Hell’ by Andre Cayatte, ‘Dracula father and son’, ‘The Intimate Confessions of an Exhibitionist’ by Jesus Franco… He is inspired by Romanian music and especially by Gheorghe Zamfir’s panpipe. Together they compose the soundtrack of ‘The Tall Blonde Man…’ for which he is awarded at the Cannes Festival.

He was also rewarded with two ‘Cesar’s for best film music of the motion pictures ‘Diva’ by Jean-Jacques Beineix in 1982 and Ettore Scola’s ‘Le bal’ in 1984. He also set to music the opening and closing credits of TF1, broadcast from 1975 to 1976, and the new versions from 1976 to 1984 as well.

The melody is like the plot of a book

After 30 years of film music, Cosma got interested in writing symphonic suites, most often based on famous melodies composed for the cinema. He worked for many years, composing music for ‘The Marseillaise Trilogy’ by Marcel Pagnol, creation presented at the Marseille Opera in 2007.

“When we speak about ‘contemporary music’ or ‘the 20th century music’, everyone systematically thinks about the Vienna School, forgetting that the 20th century also means Ravel, Debussy, Shostakovich, Bartok, Prokofiev… I was not interested in the Vienna School except inasmuch as it came up with something new to the traditional musical language, and not as a pattern of reference composition. I used to play pieces by Bartok or Hindemith, but I had been feeding more on the popular music of my country and later, when I got into the West, on jazz.

In a few centuries we shall see what will have come of the serial experiments and of these composers. I think that all this decadence of the Viennese romantic music is an end, and not a beginning, as for such a long time Boulez and the promoters of New Music wanted to make us believe. The end of the great era of German romanticism took place at the same with the end of the German Empire. As far as I am concerned, I have been attracted more by the French, Spanish and American music. American jazz influenced me at a great extent: Coltrane, Ellington… “ confessed Vladimir Cosma, speaking about his musical preferences.

What Vladimir Cosma appreciates in music is the melody. ‘To me, the melody is like the plot of a book. There is no book without a plot, just as there shouldn’t be any music without melody. Without melody, the music of a film is but improvisation. There are pieces that do not have either structure or a backbone. The good film music shouldn’t be descriptive only, but it should have its own life. It should be like a poetic annotation reported to image. There are movies which can do without music, just as music can do without images. But the cinematographic art is real when it reunites all arts and of course, music.’

To Vladimir Cosma music has to stimulate dreaming and the joy of living. ‘The cinema imposes certain limits and restrictions to the composer, among which the most important is the minute timing. Comedy pictures don’t have anything degrading, those of Funes are classic pictures today, loved by the public. Nowadays laughter is taken seriously, but when you compose music for Godard’s or Resnais’ films, this will propel you amongst the intellectuals and the films subsidized as authorship films.’

Vladimir Cosma has successfully introduced folkloric music to the cinema, reviving Romanian themes, with popular instruments, like the panpipe or the cymbal, just as in the ‘The Tall Blonde Man…’, but during the last years he also composed symphonic music. “When the trumpeter Bernard Soustrot commissioned ‘The trumpet concert’ in 1996, I was just about to start concentrating on Spanish, Gypsy and Flamenco folklore, which I had been studying for the soundtracks of ‘The Sands of Time’ and ‘Kitchen and annexes’. The folklore is rich both rhythmically and melodically.’ When asked by a Metz University journalist whether he was going to compose other symphonic pieces, he replied: “Some years ago I wrote ‘Oblique’, a concert for cello and orchestra, marked by the ‘60s writing where you could rediscover the influences of Spanish music. I wrote ‘Court-Metrage’, a quintet for the brasses, created at Narbonne, which resumes the theme of the picture ‘Montparnasse Pondicherry’. I have also composed a ‘Symphonic suite for concert’, adapted after the theme of ‘La gloire de mon pere’ and ‘Le chateau de ma mere’ and a ‘Triptych’ of Romanian influence on the theme of ‘Le bal’. The cymbal provides originality to this piece. For the concert version I did not try to recreate this colour but rather to rewrite the life this instrument was emanating.”

Read more

Muzica de film a lui Vladimir Cosma dirijată de compozitorul însuşi la Ateneul Român

Concertul Orchestrei simfonice a Filarmonicii George Enescu, din 18 noiembrie 2011 a fost dedicat dirijorului şi compozitorului Vladimir Cosma. Sub bagheta maestrului au fost interpretate o serie de lucrări aparţinând muzicii de film, atât de savurată astăzi. Alături de îndrăgiţii solişti români, soprana Irina Iordăchescu şi violonistul Gabriel Croitoru, pe scena Ateneului au cântat şi câţiva intrumentişti de jazz: Philip Catherine – chitară, Marius Preda – ţambal, Fiona Monbet – vioară jazz, Eugen Tegu – chitară bas şi Tudy Zaharescu – baterie. Sala Ateneului Român era plină până la refuz, iar atmosfera avea trăsăturile unei zile de celebrare hedonistică a frumosului muzical.

Violonistul, compozitorul şi dirijorul francez Vladimir Cosma s-a născut la 13 aprilie 1940, la Bucureşti într-o familie de muzicieni.

După câştigarea primelor sale premii la Conservatorul Naţional de la Bucureşti, Vladimir Cosma ajunge la Paris, în 1963, unde urmează cursurile Conservatorului Naţional din Paris şi unde va studia cu renumita profesoară Nadia Boulanger. Pe lângă formaţia clasică, Vladimir Cosma s-a simţit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film şi toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziţiei. În 1968, Yves Robert îi încredinţează prima muzică de film: Alexandre le Bienheureux. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese. A colaborat cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayatte, Gérard Lauzier, Jean-Pierre Mocky, Edouard Molinaro, Jean-Marie Poiré. Astfel au rezultat pelicule precum: Marele Blond cu un pantof negru, Diva, Aventurile Rabinului Iacob, La Boum, La Chevre, La Gloire de mon Père, Le Diner de cons… De asemenea, compozitorul a participat cu succes la realizarea unor importante producţii pentru televiziunile franceză şi americană (Michel Strogoff, Fata lui Mistral, Cheateau Vallon, Misterele Parisului şi Les coeurs brûlés).

Muzica de film i-a permis să abordeze şi să aprofundeze diferite tendinţe muzicale: jazz-ul (cu opere scrise pentru mari solişti ca: Toots Thielmans, Chet Baker, Don Byas, Stéphane Grappelli, Jean-Luc Ponty, Philip Catherine, Tony Coe, Pepper Adams), melodii (pentru Nana Mouskouri, Marie Laforêt, Richard Sanderson, Diane Dufresne, Herbert Léonard, Mireille Mathieu, Nicole Croisille, Lara Fabian şi Guy Marchand), lucrări de inspiraţie folclorică (pentru Gheorghe Zamfir, Stanciu Simion Syrinx-nai, Liam O’Flynn – cimpoi, Romane- chitară) precum şi formele clasice –Concertul Berlinului pentru vioară şi orchestrăConcertul pentru eufoniu şi orchestră, Concertul iberic pentru trompetă şi orchestră şi Scurt-metraje pentru cvintete de alămuri. În 2006, a dirijat, în premieră mondială, creaţia Divertisment pentru narator şi orchestră simfonică, după Fabulele lui Jean de La Fontaine, într-un concert dat la Victoria Hall din Geneva, cu Orchestre de la Suisse Romande, avându-l ca recitator pe Lambert Wilson. Vladimir Cosma a compus opera Marius şi Fanny, după Marcel Pagnol, a cărei premieră a avut loc la Opera din Marsilia, în distribuţie cu Roberto Alagna şi Angela Gheorghiu, în rolurile titulare şi Jean-Philippe Lafont, în rolul lui César. În paralel, s-a consacrat dirijării şi rescrierii propriilor compoziţii muzicale pentru film, în scopul de a fi interpretate în afara sălilor de cinematograf, în cadrul concertelor de muzică simfonică.

A dirijat mari orchestre simfonice în Franţa şi în străinătate, în compania unor solişti prestigioşi precum: Ivry Gitlis, Vadim Repin, Wilhelmenia Fernandez, Silvia Marcovici, Patrice Fontanarosa, Jean-Luc Ponty, Didier Lockwood.

Vladimir Cosma a primit două premii Cézar pentru “Cea mai buna muzică de film”: Diva (1982) şiLe Bal (1984), apoi două premii Sept d’Or pentru “Cea mai buna muzică TV” în 1986 şi 1991 şi diferite premii şi distincţii în Franţa şi în lume. De asemenea, a obţinut numeroase Discuri de Aur şi Platină în întreaga lume. Este Cavaler al Ordinului Naţional al Legiunii de OnoareMare Ofiţer al Meritului Cultural Român şi Comandor al Ordinului “Des Arts et des Lettres”.

Înaintea concertelor dirijate de Vladimir Cosma la Filarmonica George Enescu, în 16 noiembrie 2011, Senatul Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti i-a decernat titlul de Doctor Honoris Causa.

În concertul de la Bucureşti, Vladimir Cosma a realizat o adevărată călătorie sonoră printr-un spaţiu emoţional cuprinzând muzici de diferite facturi – de la clasic la etnic, jazz sau pop. În muzica scrisă pentru L’As des As (Asul aşilor) de Gérard Ourys, cu trăsături de uvertură, se putea recunoaşte tenta eroică. Optimismul debordant era predominant. Totul părea o muzică de paradă, în care limbajul era foarte viu colorat. Pianul era în prim plan, enunţând idei muzicale pline de temperament. Am ascultat o muzică consonantică, de un mare dinamism, cu accente tonice. Intervenţiile viorilor aduceau câteva clipe de nostalgie, fără a pierde prea mult din elanul general.

A urmat Thème de Nadia (Tema Nadiei), din suita simfonică Michel Strogoff, interpretată cu o melancolie răscolitoare. Simplu dar emoţionant a răsunat tema clarinetului, iar sonorităţile saxofoanelor au intensificat atmosfera sumbră. Foarte frumos a fost şi episodul central intonat de corzile grave, după care tema iniţială a fost reauzită.

Am ascultat apoi dansurile simfonice Les Aventures du Rabbi Jacob (Aventurile rabinului Jacob), în care este evocată sosirea celebrului rabin în comunitatea evreiască din Rue des Rosiers, la Paris. Am remarcat în interpretarea orchestrei simfonice o fermitate a ritmului în afirmarea sonoră a ideii principale. Acele pauze intercalate între acorduri aveau darul de a insufla muzicii caracterul dansant. Dirijorul Vladimir Cosma a impulsionat interpreţii atât prin jovialitatea mimicii sale faciale, cât şi prin gesturile sale dirijorale. Momentul dansului hasidic[1] a fostul unul de excepţie. Apoi, compartimentul percuţiei a provocat o adevărată jubilaţie sonoră.

Soprana Irina Iordăchescu acaparează publicul la orice apariţie scenică. Vocea ei are o calitate timbrală excelentă, expresivitatea pe care o degajă cântul ei este clădită cu o mare ştiinţă vocală. Frazarea sa are ceva din linia unei sculpturi de Rodin, unde marmura ascunde însăşi căldura vieţii.

Înainte de a interpreta Your Eyes, tema principală din La Boum 2, dirijorul Vladimir Cosma l-a prezentat publicului pe regizorul Claude Pinoteau, aflat în sala Ateneului Român. Apoi am ascultat naraţiunea muzicală a unei declaraţii de dragoste adolescentine, unde – prin linia vocală foarte sinuoasă a sopranei – se recunoştea atmosfera sentimentală cu unde juvenile. Am remarcat minunata orchestraţie simfonică, supleţea liniei melodice şi un deosebit rafinament armonic.

În continuare, auditoriul s-a bucurat de cântecul de mare succes internaţional, L’Amour en héritage[2], melodie cunoscută mai ales în interpretarea Nanei Mouskuri şi expusă în genericul serialului TV, Mistral’s Daughter.

În interpretarea orchestrei condusă de Vladimir Cosma simţeai cum te învăluie mulţumirea, iar o beatitudine pune parcă stăpânire pe fiinţa ta. Irina Iordăchescu îşi controla perfect emisia vocală, iar în secţiunea centrală, acolo unde tensiunea resimţită se datora în special registrului acut în care interpreta, ea avea o strălucire deosebită.

Piesa Le Chateau de ma Mère (Castelul mamei mele) face referire mai degrabă la atmosfera începutului secolului al XX-lea decât la vremea copilăriei scriitorului Marcel Pagnol, după amintirile căruia este compusă. Fermecător a răsunat în sala Ateneului această temă a Valsului pentru Augustine.

Apoi a urmat piesa La gloire de mon Père (Gloria tatălui meu) care a debutat cu un ţârâit de greieri înregistrat în prealabil. De aici încet, încet s-a insinuat ritmul de habaneră care a cuprins treptat întreaga orchestră. Tema circula de la clarinet la fagot, oboi şi la flautul piccolo, firesc şi curgător. În Codă, crescendo-ul era potenţat de instrumentele de suflat de alamă.

Concerto de Berlin a fost interpretat de violonistul Gabriel Croitoru cu un mare lirism. Sunetul viorii sale copleşea prin densitate şi prin dulceaţa timbrului. El ataşa ideilor muzicale, în funcţie de sensul lor, când expresivitatea pasională, când impulsul ritmic dinamizator. Emisia sa se transforma camelionic. Culorile treceau de la argintiul pasajelor de virtuozitate la bronzul greu al punctelor culminante intens vibrate.

După pauză, interpretarea Cantatei 1209 a avut un impact extraordinar asupra publicului. Scrisă pentru comemorarea a 800 de ani de la nimicirea oraşului Béziers din sud-vestul Franţei, lucrarea reprezintă o reflecţie profundă asupra violenţei comise uneori în numele celor mai înalte idealuri. Sonorităţile clopotelor erau impresionante. Orga, apoi corul confereau prin intermediul sunetelor prelungi, o grandoare tragică. Momentul introductiv, cu acel coral dureros, a fost realizat sublim. În secţiunea La Croisade, marşul obstinat avea un efect tensional extraordinar. În toate variaţiunile temei se simţea măiestria instrumentaţiei.

În continuare s-au putut asculta fragmente din opera Marius et Fanny. Soprana Irina Iordăchescu a cântat aria Est-ce le monde qui s’écroule? cu multă duioşie şi cu o mare autenticitate a trăirii.

Piesa Bal des casse-pied conţinea o temă plină de sarcasm, sugerând nesuferiţii pisălogi, fără vârstă, regăsiţi în toate vremurile. Am recunoscut aici intonaţii şi ritmuri amestecate de blues cu dans românesc. Orchestrei simfonice i s-au alăturat un grup de muzicieni de jazz, care au avut intervenţii solistice savuroase. Violonista Fiona Monbet s-a remarcat prin maniera de execuţie a portamento-urilor şi prin temperamentul ei nestăvilit. Accentele  metrice ordonau însă, fiecare frază intonată.

Au urmat piesele Salut l’Artiste şi Diner de cons cuprinzând inflexiuni modale atractive, interpretate cu mult bun gust.

L’Aile ou la Cuisse amintea de muzica Barocului francez. Acea toccată  a dat prilejul etalării capacităţilor interpretative ale compartimentului de percuţie şi suflătorilor.

Tempo-ul de Slow al temei Reality din celebrul La Boum de Claude Pinoteau, a captat prin curba seducătoare a liniei sale melodice.

La finalul serii muzicale de excepţie, am ascultat piesa Le grand Blond avec une chaussure noire,utilizată în filmul lui Yves Robert, o partitură în care din nou se puteau recunoaşte inspiraţia melodică românească în special ritmul de sârbă.

Darul muzical minunat oferit de Vladimir Cosma a fost apreciat de numerosul public aflat în sala Ateneului Român, atât prin aplauzele interminabile, cât şi prin fluxul empatic intens.

Mulţumim maestre Vladimir Cosma!

Marcel Frandes

Read more
Enable Notifications    OK No thanks