{"id":1229,"date":"2013-07-05T14:38:37","date_gmt":"2013-07-05T12:38:37","guid":{"rendered":"http:\/\/enescu-philharmonic.ro\/ro\/?p=1229"},"modified":"2013-07-05T14:38:37","modified_gmt":"2013-07-05T12:38:37","slug":"requiem-la-ateneu","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/fundatiaenescu.ro\/ro\/requiem-la-ateneu\/","title":{"rendered":"Requiem la Ateneu"},"content":{"rendered":"
\n

Requiem la\u00a0Ateneu<\/h1>\n
\n

4 iulie 2013, joi, la Ateneul Rom\u00e2n<\/span><\/h3>\n<\/div>\n<\/header>\n
\n

GIUSEPPE VERDI<\/strong>:\u00a0Messa da<\/em>\u00a0Requiem<\/em>
\n<\/em>Dirijor: Jin Wang<\/strong>
\nOrchestra \u0219i Corul Filarmonicii \u201cGeorge Enescu\u201d (dir. cor: Iosif Ion Prunner)
\nSorina Munteanu (s), Carmen Topciu (a), Ionu\u021b Popescu (t), Bogdan Talo\u0219 (b)<\/p>\n

Final de stagiune \u0219i la Ateneu, cu un program identic cu al spectacolului final al Orchestrei Na\u021bionale Radio:\u00a0Requiem<\/em>-ul de Verdi, la o distan\u021b\u0103 de dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni. Automat compara\u021biile devin inevitabile. \u00centr-o \u021bar\u0103 care a pierdut demult leg\u0103tura cu muzica sacr\u0103, \u00eenlocuit\u0103 zeci de ani de proletcultism, redescoperit\u0103 prea timid dup\u0103 1989, cum va ar\u0103ta viziunea unui dirijor de origine chinez\u0103 asupra uneia dintre cele mai romantice \u0219i spectaculoase compozi\u021bii ale muzicii cre\u0219tine?<\/p>\n

Ceva neobi\u0219nuit s-a putut observa chiar \u00eenainte de \u00eenceperea concertului, atunci c\u00e2nd muzicienii \u0219i-au ocupat locurile. Corul a fost \u00eemp\u0103r\u021bit \u00een dou\u0103 \u0219i plasat pe marginile scenei, amintind de imaginea primei reprezenta\u021bii de la Teatro alla Scala, din 1874. Apoi, trompetele care \u00eencep\u00a0Tuba mirum<\/em>\u00a0au ap\u0103rut l\u00e2ng\u0103 scen\u0103, pentru a provoca un efect \u0219i mai spectaculos pentru una dintre piesele muzicale cele mai intense sonor din istoria muzicii.<\/p>\n

\"Verdi<\/a><\/p>\n

Verdi \u2013 Requiem \u2013 Teatro alla Scala, 1874<\/p>\n

Jin Wang a imaginat o imens\u0103 emo\u021bie, plin\u0103 de dramatism. Nu \u0219i-a propus s\u0103 leviteze odat\u0103 cu muzica. Ci s\u0103 se lase cople\u0219it de ea \u0219i de filosofia ei. Drept urmare,\u00a0Dies irae,<\/em>leit motivul\u00a0Requiem<\/em>-ului, a fost de o violen\u021b\u0103 ie\u0219it\u0103 din comun. Extinc\u021bia total\u0103, de dincolo de moarte, cea a Judec\u0103\u021bii de Apoi, este scrutat\u0103 recurent cu team\u0103 de tot mai b\u0103tr\u00e2nul compozitor. Impresia este a unei muzici neomene\u0219ti. Iar percu\u021bia comandat\u0103 de Jin Wang a fost de o intensitate extrem\u0103, pe care toat\u0103 lumea a observat-o. Al\u0103murile din\u00a0Tuba mirum<\/em>, de care aminteam mai devreme, au c\u00e2ntat \u00eentr-un soi de concert, la r\u00e2ndul s\u0103u solemn \u0219i \u00eenfrico\u0219\u0103tor. \u00cemi vine s\u0103 cred c\u0103, dac\u0103 Christian Badea a construit \u00een ultimii ani un sound al orchestrei, tridimensional \u0219i \u00eenv\u0103luitor, \u00een schimb dirijorul chinez a \u0219tiut ce s\u0103 fac\u0103 cu acest sound, d\u00e2ndu-i \u0219i o dimensiune emo\u021bional\u0103, pe care el pare s\u0103 o transmit\u0103 orchestrei. Pentru a m\u0103ri dramatismul, s-a c\u00e2ntat f\u0103r\u0103 legato \u00eentre p\u0103r\u021bile lucr\u0103rii, cum e cazul de exemplu \u00eentre\u00a0Requiem<\/em>\u00a0\u0219i\u00a0Kyrie.\u00a0<\/em>Dar asta nu a exclus nici o clip\u0103 poezia muzicii, a reverbera\u021biilor fantomelor operelor lui Verdi (ah! preludiul acela din\u00a0Libera me,\u00a0<\/em>despre care te-ai a\u0219tepta parc\u0103 s\u0103 continue cu\u00a0Addio de pasato\u2026\u00a0<\/em>sau lunga pauz\u0103 de dup\u0103Sequenz,<\/em>\u00a0care tot a p\u0103rut insuficient\u0103 pentru reculegere, aproape c\u0103 m-am mirat c\u0103 nu a \u00eenceput nimeni s\u0103 aplaude).\u00a0Mi-a pl\u0103cut mult \u0219i corul, nea\u0219teptat de clar, cu o dic\u021bie foarte bun\u0103, cu toate vocile separate \u0219i strunite cum trebuie.<\/p>\n

Soli\u0219tii au c\u00e2ntat c\u00e2t au putut ei de bine, efortul de a c\u0103uta perfec\u021biunea a fost c\u00e2t se poate de evident. Sorina Munteanu a fost mai \u00een form\u0103 dec\u00e2t acum dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni. \u00cemi place foarte mult cum i se distinge vocea \u00een secven\u021bele \u00een care c\u00e2nt\u0103 la unison cu corul. Partitura sopranei mi se pare dificil\u0103 \u0219i ea a traversat-o cu mare siguran\u021b\u0103. \u00cen ciuda unei aparen\u021be severe, a fost capabil\u0103 \u0219i de nuan\u021be, de momente \u00eenduio\u0219\u0103toare, dar totul integrat \u00een concep\u021bia dramatic\u0103 a dirijorului, care a limitat fericit entropia cvartetului de soli\u0219ti. Acesta este probabil \u0219i motivul pentru care nimic nu a fost disonant, nici m\u0103car \u00een p\u0103r\u021bile \u00een care un solist r\u0103m\u00e2nea singur cu publicul. De exemplu,\u00a0Ingemisco,<\/em>\u00a0c\u00e2nd tenorul Ionu\u021b Popescu a c\u00e2ntat foarte bine, chiar dac\u0103 limitele sale nu i-au permis un final grandios (Statuens in parte dextra<\/em>), ceea ce f\u0103cuse p\u00e2n\u0103 atunci a fost emo\u021bionant. Lucrurile au mers \u0219i mai departe \u00een cazul lui Carmen Topciu, care nu a ie\u0219it \u00een eviden\u021b\u0103 cu nimic, nici \u00een bine \u0219i nici \u00een r\u0103u, dar f\u0103r\u0103 de care impresia de unitate a \u00eentregului concert nu ar fi existat. \u00cen fine, Bogdan Talo\u0219 a c\u00e2ntat \u0219i el foarte bine, \u00een pofida unui registru grav mai pu\u021bin consistent sonor, dar cu o declama\u021bie (Mors stupebit\u00a0<\/em>sau\u00a0Confutatis maledictis<\/em>\u00a0) impecabil\u0103.<\/p>\n

\"Jin<\/a><\/p>\n

Jin Wang \u2013 foto: Romeo Zaharia<\/p>\n

Compara\u021bia cu spectacolul de la Sala Radio? Acum dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni, Tiberiu Soare ne-a oferit o oper\u0103 \u00een concert, dar o oper\u0103 solemn\u0103 \u0219i nu mai pu\u021bin emo\u021bionant\u0103. Ieri, Jin Wang a amplificat drama, tensiunea, opera din\u00a0Requiem<\/em>\u00a0s-a ar\u0103tat mai discret, dar a existat \u0219i ea. Sound-ul general a fost mai bun la Ateneu, mai dens, mai ap\u0103s\u0103tor, dar, spre mul\u021bumirea spectatorilor, diferen\u021ba nu a fost mare. Cvartetul solistic a fost mai bun \u201cpe h\u00e2rtie\u201d la Sala Radio, mai aproape de teatru, de laic, cu momente de virtuozitate, la Ateneu a fost mai omogen, mai sobru, potrivit cu mesajul intrinsec al\u00a0Requiem<\/em>-ului, \u00een fond, o lucrare de muzic\u0103 sacr\u0103.<\/p>\n

Aceste dou\u0103 finaluri de stagiune ale celor mai importante orchestre bucure\u0219tene a fost un regal. M-am l\u0103sat provocat de compara\u021bie \u0219i asta m-a f\u0103cut s\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc de multe ori \u00een ultimele dou\u0103 \u2013 trei s\u0103pt\u0103m\u00e2ni la Giuseppe Verdi, cu o anumit\u0103 melancolie pe care nu o putea provoca nici un banner al bicentenarului Verdi. Ci numai cople\u0219itoarea lui crea\u021bie.<\/p>\n

S\u0103 nu uit. Ultima reprezenta\u021bie cu\u00a0Messa da Requiem<\/em>\u00a0e chiar azi! Mai ave\u021bi o ultim\u0103 \u0219ans\u0103.<\/p>\n

Autor: Despre Demnitate<\/a><\/p>\n

<\/div>\n<\/div>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Requiem la\u00a0Ateneu 4 iulie 2013, joi, la Ateneul Rom\u00e2n GIUSEPPE VERDI:\u00a0Messa da\u00a0Requiem Dirijor: Jin Wang Orchestra \u0219i Corul Filarmonicii \u201cGeorge Enescu\u201d (dir. cor: Iosif Ion Prunner) Sorina Munteanu (s), Carmen Topciu (a), Ionu\u021b Popescu (t), Bogdan Talo\u0219 (b) Final de stagiune \u0219i la Ateneu, cu un program identic cu al spectacolului final al Orchestrei Na\u021bionale Radio:\u00a0Requiem-ul de Verdi, la o distan\u021b\u0103 de dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni. Automat compara\u021biile devin inevitabile. \u00centr-o \u021bar\u0103 care a pierdut demult leg\u0103tura cu muzica sacr\u0103, \u00eenlocuit\u0103 zeci de ani de proletcultism, redescoperit\u0103 prea timid dup\u0103 1989, cum va ar\u0103ta viziunea unui dirijor de origine chinez\u0103 asupra uneia dintre cele mai romantice \u0219i spectaculoase compozi\u021bii ale muzicii cre\u0219tine? Ceva neobi\u0219nuit s-a putut observa chiar \u00eenainte de \u00eenceperea concertului, atunci c\u00e2nd muzicienii \u0219i-au ocupat locurile. Corul a fost \u00eemp\u0103r\u021bit \u00een dou\u0103 \u0219i plasat pe marginile scenei, amintind de imaginea primei reprezenta\u021bii de la Teatro alla Scala, din 1874. Apoi, trompetele care \u00eencep\u00a0Tuba mirum\u00a0au ap\u0103rut l\u00e2ng\u0103 scen\u0103, pentru a provoca un efect \u0219i mai spectaculos pentru una dintre piesele muzicale cele mai intense sonor din istoria muzicii. Verdi \u2013 Requiem \u2013 Teatro alla Scala, 1874 Jin Wang a imaginat o imens\u0103 emo\u021bie, plin\u0103 de dramatism. Nu \u0219i-a propus s\u0103 leviteze odat\u0103 cu muzica. Ci s\u0103 se lase cople\u0219it de ea \u0219i de filosofia ei. Drept urmare,\u00a0Dies irae,leit motivul\u00a0Requiem-ului, a fost de o violen\u021b\u0103 ie\u0219it\u0103 din comun. Extinc\u021bia total\u0103, de dincolo de moarte, cea a Judec\u0103\u021bii de Apoi, este scrutat\u0103 recurent cu team\u0103 de tot mai b\u0103tr\u00e2nul compozitor. Impresia este a unei muzici neomene\u0219ti. Iar percu\u021bia comandat\u0103 de Jin Wang a fost de o intensitate extrem\u0103, pe care toat\u0103 lumea a observat-o. Al\u0103murile din\u00a0Tuba mirum, de care aminteam mai devreme, au c\u00e2ntat \u00eentr-un soi de concert, la r\u00e2ndul s\u0103u solemn \u0219i \u00eenfrico\u0219\u0103tor. \u00cemi vine s\u0103 cred c\u0103, dac\u0103 Christian Badea a construit \u00een ultimii ani un sound al orchestrei, tridimensional \u0219i \u00eenv\u0103luitor, \u00een schimb dirijorul chinez a \u0219tiut ce s\u0103 fac\u0103 cu acest sound, d\u00e2ndu-i \u0219i o dimensiune emo\u021bional\u0103, pe care el pare s\u0103 o transmit\u0103 orchestrei. Pentru a m\u0103ri dramatismul, s-a c\u00e2ntat f\u0103r\u0103 legato \u00eentre p\u0103r\u021bile lucr\u0103rii, cum e cazul de exemplu \u00eentre\u00a0Requiem\u00a0\u0219i\u00a0Kyrie.\u00a0Dar asta nu a exclus nici o clip\u0103 poezia muzicii, a reverbera\u021biilor fantomelor operelor lui Verdi (ah! preludiul acela din\u00a0Libera me,\u00a0despre care te-ai a\u0219tepta parc\u0103 s\u0103 continue cu\u00a0Addio de pasato\u2026\u00a0sau lunga pauz\u0103 de dup\u0103Sequenz,\u00a0care tot a p\u0103rut insuficient\u0103 pentru reculegere, aproape c\u0103 m-am mirat c\u0103 nu a \u00eenceput nimeni s\u0103 aplaude).\u00a0Mi-a pl\u0103cut mult \u0219i corul, nea\u0219teptat de clar, cu o dic\u021bie foarte bun\u0103, cu toate vocile separate \u0219i strunite cum trebuie. Soli\u0219tii au c\u00e2ntat c\u00e2t au putut ei de bine, efortul de a c\u0103uta perfec\u021biunea a fost c\u00e2t se poate de evident. Sorina Munteanu a fost mai \u00een form\u0103 dec\u00e2t acum dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni. \u00cemi place foarte mult cum i se distinge vocea \u00een secven\u021bele \u00een care c\u00e2nt\u0103 la unison cu corul. Partitura sopranei mi se pare dificil\u0103 \u0219i ea a traversat-o cu mare siguran\u021b\u0103. \u00cen ciuda unei aparen\u021be severe, a fost capabil\u0103 \u0219i de nuan\u021be, de momente \u00eenduio\u0219\u0103toare, dar totul integrat \u00een concep\u021bia dramatic\u0103 a dirijorului, care a limitat fericit entropia cvartetului de soli\u0219ti. Acesta este probabil \u0219i […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":1230,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[13],"tags":[154,109,155,148],"class_list":["post-1229","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-romana","tag-giuseppe-verdi","tag-jin-wang","tag-messa-da-requiem","tag-requiem"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/fundatiaenescu.ro\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1229","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/fundatiaenescu.ro\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/fundatiaenescu.ro\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/fundatiaenescu.ro\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/fundatiaenescu.ro\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1229"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/fundatiaenescu.ro\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1229\/revisions"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/fundatiaenescu.ro\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/media\/1230"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/fundatiaenescu.ro\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1229"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/fundatiaenescu.ro\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1229"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/fundatiaenescu.ro\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1229"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}