{"id":1259,"date":"2013-07-22T15:46:45","date_gmt":"2013-07-22T13:46:45","guid":{"rendered":"http:\/\/enescu-philharmonic.ro\/ro\/?p=1259"},"modified":"2013-07-22T15:46:45","modified_gmt":"2013-07-22T13:46:45","slug":"dovada-ca-ingerii-exista","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/fundatiaenescu.ro\/ro\/dovada-ca-ingerii-exista\/","title":{"rendered":"Dovad\u0103 c\u0103 \u00eengerii exist\u0103"},"content":{"rendered":"
\n

Dovad\u0103 c\u0103 \u00eengerii\u00a0exist\u0103<\/h1>\n
\n

<\/h3>\n<\/div>\n<\/header>\n
\n

\u00cen 1948, acum 65 de ani, Columbia Records (azi Sony Music) lansa primele discuri de vinil, numite LP (Long Play). A fost o revolu\u021bie. Gramofoanele de p\u00e2n\u0103 atunci utilizau discuri de 78 de tura\u021bii cu o durat\u0103 de vreo 10 minute fiecare. Ca s\u0103 ascul\u021bi o oper\u0103 \u00eenregistrat\u0103, era nevoie de c\u00e2teva zeci de \u00a0pl\u0103ci, fiecare c\u00e2nt\u0103rind c\u00e2teva sute de grame. Trecerea de la \u00eenregistrarea \u0219i redarea acustic\u0103 la tehnologia bazat\u0103 pe electricitate a schimbat complet experien\u021ba audi\u021biei de muzic\u0103 clasic\u0103. Discurile aveau acum o durat\u0103 de 45-60 minute, pe o singur\u0103 fa\u021b\u0103 \u00eenc\u0103pea un \u00eentreg concert de pian. Calitatea red\u0103rii sunetului era net superioar\u0103 \u0219i se \u00eembun\u0103t\u0103\u021bea continuu. Puteai \u00een sf\u00e2r\u0219it s\u0103 ai \u00een propria sufragerie o orchestr\u0103 \u0219i un instrument solist, sau un cor \u0219i soli\u0219ti de oper\u0103, doar pentru tine, \u00eentr-o poveste de iubire dar \u0219i de admira\u021bie pe care nu o putea \u00eentrerupe nimeni. Emo\u021bia din sala de concert putea fi repetat\u0103, \u00eentr-o propor\u021bie aproape identic\u0103. Cel pu\u021bin a\u0219a ni se p\u0103rea\u2026<\/p>\n

\u00cen acela\u0219i an, Rom\u00e2nia intra implacabil \u0219i complet \u00een era comunist\u0103. Nimeni nu se mai g\u00e2ndea la discuri ci la supravie\u021buire. Regele tocmai plecase, na\u021bionalizarea tocmai se \u00eent\u00e2mpla, represiunea deja \u00eencepuse. C\u00e2t despre muzicieni, George Enescu plecase la Paris din 1946, Dinu Lipatti era la Geneva \u00eenc\u0103 din 1943,\u00a0Constantin Silvestri<\/a>\u00a0va pleca \u0219i el \u00een 1958, cam tot atunci c\u00e2nd\u00a0Lucia Bercescu-\u021aurcanu<\/a>\u00a0(cea care deschidea \u00een 1946 stagiunea de la Teatro alla Scala) se \u00eentorcea \u00een Rom\u00e2nia doar pentru a fi interzis\u0103. O perioad\u0103 neagr\u0103 care a continuat cu arestarea unor soli\u0219ti de la Opera Na\u021bional\u0103 (Dinu B\u0103descu, Valentina Cre\u021boiu, \u0218erban Tassian), condamnarea tenorului\u00a0Vasile Moldoveanu<\/a>la moarte \u0219i apoi la \u00eenchisoare (\u00een contumacie, pentru c\u0103 nu s-a mai \u00eentors din Germania). Cine s-a putut opune Imperiului Nimicului? Aproape nimeni, doar ni\u0219te\u00a0oameni din mun\u021bi<\/a>, mai asem\u0103n\u0103tori unor\u00a0personaje de oper\u0103<\/a>\u00a0ca Trovatore sau\u00a0Fanciulla del West<\/a>\u00a0dec\u00e2t elitei intelectuale bucure\u0219tene. \u00centr-o \u00eentors\u0103tur\u0103 grotesc\u0103 a istoriei,\u00a0Valentin Lipatti<\/a>, fratele lui Dinu Lipatti, devenea ofi\u021ber al sinistrei Securit\u0103\u021bi.<\/p>\n

Revenind la mica istorie a \u00eenregistr\u0103rilor \u0219i a caselor de discuri, s\u0103 ne aducem aminte c\u0103 industria fonografic\u0103 a beneficiat de activitatea unui produc\u0103tor legendar de la EMI, un om care a influen\u021bat definitiv discul de muzic\u0103 clasic\u0103, Walter Legge. Odat\u0103 cu modernizarea acestei industrii, acest om, \u00eentr-un demers cu accente puternic antreprenoriale, a reu\u0219it s\u0103 contracteze cele mai bune voci din lume \u0219i cei mai talenta\u021bi dirijori \u0219i instrumenti\u0219ti, pentru a le captura minunile pe care ace\u0219tia le produceau. Maria Callas, Wilhelm Furtw\u00e4ngler, Herbert von Karajan, Elisabeth Schwarzkopf, \u00een fine, o galerie imens\u0103 din care face parte \u0219i Dinu Lipatti, unul dintre cei mai lumino\u0219i piani\u0219ti din toate timpurile.<\/p>\n

 <\/p>\n

\"Maria<\/a><\/p>\n

Maria Callas, Walter Legge, Tito Gobbi<\/p>\n

Legge era pe toate fronturile, atent la tot, la ceea ce urma s\u0103 fie necesar m\u00e2ine \u0219i regret\u00e2nd c\u0103 nu s-a f\u0103cut deja de ast\u0103zi. \u00cenregistra \u00een muzica lui Purcell un Alfred Deller necunoscut; dar la fel \u0219i c\u00e2ntece de promenad\u0103 vieneze, din moment ce era Kunz cel care le c\u00e2nta. \u00ce\u0219i \u00eemprumuta orchestra, Philharmonia, pentru crea\u021bia mondial\u0103 a Vier letzte Lieder cu Flagstad \u0219i\u00a0<\/em>Furtw\u00e4ngler,<\/em>\u00a0f\u0103r\u0103 a putea (pentru c\u0103 o \u00eempingeau pe Flagstad la cap\u0103tul vocii) s\u0103 le \u00eenregistreze. Avea pe atunci la Viena, preg\u0103tite deja, echipe tinere pentru Mozart, a\u0219a cum nu se vor mai reg\u0103si niciodat\u0103: cu ele \u0219i cu Karajan va grava \u00een toamna lui 1950 Figaro (f\u0103r\u0103 recitative) \u0219i\u00a0Die Zauberfl\u00f6te<\/em>\u00a0(f\u0103r\u0103 dialoguri). Starurile erau atunci oameni de echip\u0103: Jurinac \u00eel ad\u0103uga pe Cherubino rolului Erste Dame (ea \u00eendr\u0103znea chiar \u00een Non so piu un legato al c\u0103rui suflu a r\u0103mas legendar: un \u00eentreg teatru, caracter, ac\u021biune, pe disc, cu o singur\u0103 voce); London dubla Contele \u0219i Oratorul. Cu Seefried \u00een Pamina \u0219i Susanna, Schwarzkopf \u00een Contesa, Dermonta \u00een Tamino, Kunz \u00een Figaro \u0219i Papageno, reu\u0219ea ni\u0219te finale \u0219i ni\u0219te cvintete de o via\u021b\u0103 \u0219i de o imagina\u021bie scenic\u0103 inegalate p\u00e2n\u0103 \u00een prezent.\u00a0(Andr\u00e9 Tubeuf).<\/p>\n

Un autocrat al discului, amator, dar un amator genial, cu viziune, capabil s\u0103 intuiasc\u0103 succesul acolo unde educa\u021bia formal\u0103 ajunsese la un rafinament care \u00eempiedica discern\u0103m\u00e2ntul. Azi, colec\u021bia\u00a0Great Recordings of The XXth Century\u00a0<\/em>de la EMI con\u021bine aproape exclusiv produc\u021biile sale. Pentru Callas a inaugurat seria\u00a0Teatro alla Scala<\/em>. A \u00eenfiin\u021bat o orchestr\u0103 special pentru studioul de \u00eenregistrare, pentru a putea s\u0103-l \u00eenregistreze pe Karajan, interzis s\u0103 apar\u0103 \u00een public, o orchestr\u0103 al c\u0103rei dirijor adev\u0103rat era el, chiar f\u0103r\u0103 s\u0103 fi urcat vreodat\u0103 pe podium.<\/p>\n

Dac\u0103 presa bucure\u0219tean\u0103 nu mai avea loc de nimic \u00een afar\u0103 de propagand\u0103, de entuziasmul \u00een pas de defilare al unei societ\u0103\u021bi noi, dar care ne \u00eempingea \u00eenapoi \u00eentr-o regresie pe care o depl\u00e2ngem \u0219i azi, \u00een schimb m\u0103 uit fermecat pe un num\u0103r vechi, din februarie 1951, al revistei Gramophone. Coperta \u00eei este dedicat\u0103 lui George Bernard Shaw, disp\u0103rut cu o lun\u0103 \u00eenaintea lui Lipatti, \u0219i c\u0103ruia EMI \u00eei \u00eenregistrase un ultim interviu, pe care acum \u00eel publica pe disc. Reclamele la noile pick-up-uri debordeaz\u0103 de argumente metaforice care recurg la pove\u0219ti pentru a demonstra revolu\u021bia tehnologic\u0103 a LP-ului. Claudio Arrau avea 48 de ani deja \u0219i \u00ee\u0219i lansa discul cu\u00a0Sonata lunii<\/em>\u00a0de Beethoven. Finalul revistei de critic\u0103 muzical\u0103 era dedicat unor scheme electronice ale unui amplificator. Cum ar\u0103ta oare publicul fidel unei asemenea reviste?<\/p>\n

\"photo_0\"<\/a><\/p>\n

\u00cen decembrie 1950, Dinu Lipatti se stingea, mult prea devreme, l\u0103s\u00e2nd lumea s\u0103 viseze cu ochii deschi\u0219i la ceea ce ar fi putut urma dup\u0103 Chopin \u0219i Bach, dup\u0103 Schumann \u0219i Mozart. Un\u00a0Imperial<\/em>\u00a0de Beethoven, ale c\u0103rui note doar ni le vom imagina mereu, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 distingem tu\u0219a aceea fantastic\u0103 \u00een cumplita nostalgie a unei vedenii. \u00cen num\u0103rul din luna februarie 1951, dar ap\u0103rut \u00een ianuarie, Walter Legge a scris un articol despre pianistul rom\u00e2n, aproape neobi\u0219nuit pentru omul energic \u0219i activ care era produc\u0103torul, dar emo\u021bionant la infinit pentru cel care i-a fost lui Lipatti \u00een primul r\u00e2nd un mare prieten. \u00cen articolul urm\u0103tor, ve\u021bi putea citi traducerea acestui text al lui Walter Legge. Pentru mine, el este o dovad\u0103 c\u0103 \u00eengerii exist\u0103. Printre noi.<\/p>\n

\"photo_1\"<\/a><\/p>\n

\"photo_2\"<\/a>\"photo_6\"<\/a>\"photo_7\"<\/a><\/p>\n

\n

Autor: Despre Demnitate<\/a><\/p>\n<\/div>\n<\/div>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Dovad\u0103 c\u0103 \u00eengerii\u00a0exist\u0103 \u00cen 1948, acum 65 de ani, Columbia Records (azi Sony Music) lansa primele discuri de vinil, numite LP (Long Play). A fost o revolu\u021bie. Gramofoanele de p\u00e2n\u0103 atunci utilizau discuri de 78 de tura\u021bii cu o durat\u0103 de vreo 10 minute fiecare. Ca s\u0103 ascul\u021bi o oper\u0103 \u00eenregistrat\u0103, era nevoie de c\u00e2teva zeci de \u00a0pl\u0103ci, fiecare c\u00e2nt\u0103rind c\u00e2teva sute de grame. Trecerea de la \u00eenregistrarea \u0219i redarea acustic\u0103 la tehnologia bazat\u0103 pe electricitate a schimbat complet experien\u021ba audi\u021biei de muzic\u0103 clasic\u0103. Discurile aveau acum o durat\u0103 de 45-60 minute, pe o singur\u0103 fa\u021b\u0103 \u00eenc\u0103pea un \u00eentreg concert de pian. Calitatea red\u0103rii sunetului era net superioar\u0103 \u0219i se \u00eembun\u0103t\u0103\u021bea continuu. Puteai \u00een sf\u00e2r\u0219it s\u0103 ai \u00een propria sufragerie o orchestr\u0103 \u0219i un instrument solist, sau un cor \u0219i soli\u0219ti de oper\u0103, doar pentru tine, \u00eentr-o poveste de iubire dar \u0219i de admira\u021bie pe care nu o putea \u00eentrerupe nimeni. Emo\u021bia din sala de concert putea fi repetat\u0103, \u00eentr-o propor\u021bie aproape identic\u0103. Cel pu\u021bin a\u0219a ni se p\u0103rea\u2026 \u00cen acela\u0219i an, Rom\u00e2nia intra implacabil \u0219i complet \u00een era comunist\u0103. Nimeni nu se mai g\u00e2ndea la discuri ci la supravie\u021buire. Regele tocmai plecase, na\u021bionalizarea tocmai se \u00eent\u00e2mpla, represiunea deja \u00eencepuse. C\u00e2t despre muzicieni, George Enescu plecase la Paris din 1946, Dinu Lipatti era la Geneva \u00eenc\u0103 din 1943,\u00a0Constantin Silvestri\u00a0va pleca \u0219i el \u00een 1958, cam tot atunci c\u00e2nd\u00a0Lucia Bercescu-\u021aurcanu\u00a0(cea care deschidea \u00een 1946 stagiunea de la Teatro alla Scala) se \u00eentorcea \u00een Rom\u00e2nia doar pentru a fi interzis\u0103. O perioad\u0103 neagr\u0103 care a continuat cu arestarea unor soli\u0219ti de la Opera Na\u021bional\u0103 (Dinu B\u0103descu, Valentina Cre\u021boiu, \u0218erban Tassian), condamnarea tenorului\u00a0Vasile Moldoveanula moarte \u0219i apoi la \u00eenchisoare (\u00een contumacie, pentru c\u0103 nu s-a mai \u00eentors din Germania). Cine s-a putut opune Imperiului Nimicului? Aproape nimeni, doar ni\u0219te\u00a0oameni din mun\u021bi, mai asem\u0103n\u0103tori unor\u00a0personaje de oper\u0103\u00a0ca Trovatore sau\u00a0Fanciulla del West\u00a0dec\u00e2t elitei intelectuale bucure\u0219tene. \u00centr-o \u00eentors\u0103tur\u0103 grotesc\u0103 a istoriei,\u00a0Valentin Lipatti, fratele lui Dinu Lipatti, devenea ofi\u021ber al sinistrei Securit\u0103\u021bi. Revenind la mica istorie a \u00eenregistr\u0103rilor \u0219i a caselor de discuri, s\u0103 ne aducem aminte c\u0103 industria fonografic\u0103 a beneficiat de activitatea unui produc\u0103tor legendar de la EMI, un om care a influen\u021bat definitiv discul de muzic\u0103 clasic\u0103, Walter Legge. Odat\u0103 cu modernizarea acestei industrii, acest om, \u00eentr-un demers cu accente puternic antreprenoriale, a reu\u0219it s\u0103 contracteze cele mai bune voci din lume \u0219i cei mai talenta\u021bi dirijori \u0219i instrumenti\u0219ti, pentru a le captura minunile pe care ace\u0219tia le produceau. Maria Callas, Wilhelm Furtw\u00e4ngler, Herbert von Karajan, Elisabeth Schwarzkopf, \u00een fine, o galerie imens\u0103 din care face parte \u0219i Dinu Lipatti, unul dintre cei mai lumino\u0219i piani\u0219ti din toate timpurile.   Maria Callas, Walter Legge, Tito Gobbi Legge era pe toate fronturile, atent la tot, la ceea ce urma s\u0103 fie necesar m\u00e2ine \u0219i regret\u00e2nd c\u0103 nu s-a f\u0103cut deja de ast\u0103zi. \u00cenregistra \u00een muzica lui Purcell un Alfred Deller necunoscut; dar la fel \u0219i c\u00e2ntece de promenad\u0103 vieneze, din moment ce era Kunz cel care le c\u00e2nta. \u00ce\u0219i \u00eemprumuta orchestra, Philharmonia, pentru crea\u021bia mondial\u0103 a Vier letzte Lieder cu Flagstad \u0219i\u00a0Furtw\u00e4ngler,\u00a0f\u0103r\u0103 a putea (pentru c\u0103 o \u00eempingeau pe Flagstad la cap\u0103tul vocii) s\u0103 le […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":1260,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[13],"tags":[],"class_list":["post-1259","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-romana"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/fundatiaenescu.ro\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1259","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/fundatiaenescu.ro\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/fundatiaenescu.ro\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/fundatiaenescu.ro\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/fundatiaenescu.ro\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1259"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/fundatiaenescu.ro\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1259\/revisions"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/fundatiaenescu.ro\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/media\/1260"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/fundatiaenescu.ro\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1259"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/fundatiaenescu.ro\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1259"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/fundatiaenescu.ro\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1259"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}