{"id":272,"date":"2012-03-06T16:46:16","date_gmt":"2012-03-06T16:46:16","guid":{"rendered":"http:\/\/blog.enescu-philharmonic.ro\/?p=272"},"modified":"2012-03-06T16:46:16","modified_gmt":"2012-03-06T16:46:16","slug":"regina-celor-sase-vise","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/fundatiaenescu.ro\/ro\/regina-celor-sase-vise\/","title":{"rendered":"Regina celor \u0219ase vise"},"content":{"rendered":"

Capitolul II: 7 decembrie 1951 \u2013 1960<\/strong><\/p>\n

Anii de \u00eenceput ai stagiunilor inaugurate de ziua lui Sant\u2019Ambrogio \u021bin de un mit. Acela al debutului, m\u0103ririi \u0219i sf\u00e2r\u0219itului suprema\u021biei Mariei Callas la Scala din Milano. Din aceste prime 10 premiere, marea sopran\u0103 a c\u00e2ntat \u00een mai mult de jum\u0103tate, \u00een \u0219ase seri intrate \u00een istoria operei, a\u0219a cum o cunoa\u0219tem noi ast\u0103zi. Sunt anii ei cei mai buni \u0219i \u00eentre aceste seri de 7 decembrie au fost, bine\u00een\u021beles, \u0219i alte spectacole \u00een care a c\u00e2ntat \u0219i a tr\u0103it. \u00cen ace\u0219ti ani, Gluck, Cherubini, Rossini, Bellini, Donizetti, Verdi sau Puccini, dac\u0103 ar fi fost \u00een via\u021b\u0103, ar fi v\u0103zut cum crea\u021biile lor i-ar fi putut uimi \u0219i pe ei. Opere ca\u00a0Puritani<\/em>,\u00a0Norma<\/em>,\u00a0Lucia di Lammermoor<\/em>,\u00a0Iphigenie en Tauride<\/em>,\u00a0Anna Bolena<\/em>,\u00a0Medea<\/em>\u00a0ajunseser\u0103 la magazia de vechituri, pr\u0103fuite \u00een uitarea \u00een care le adusese verismul. Iar Callas le-a \u00eenviat \u0219i a ar\u0103tat c\u0103 aceste crea\u021bii sunt nemuritoare. C\u0103 toate femeile acelea nebune, cum ar fi Elvira sau Lucia, nu sunt ni\u0219te crea\u021bii livre\u0219ti \u0219i neverosimile, ci dimpotriv\u0103, sunt cele mai umane, iar dramele care le spulber\u0103 min\u021bile sunt cele mai autentice\u2026 Iar \u00een ceea ce prive\u0219te celelalte eroine, niciodat\u0103 p\u00e2n\u0103 atunci Violetta Valery nu fusese at\u00e2t de vulnerabil\u0103, \u00a0Leonora at\u00e2t de tragic\u0103, Magdalena di Coigny at\u00e2t de feminin\u0103, \u00a0sau Imogene at\u00e2t de sf\u00e2\u0219iat\u0103. \u0218i nu am enumerat dec\u00e2t o parte din repertoriul ei de la teatrul milanez. Maria Callas a schimbat arta operei. \u0218i imensul ei talent a produs o emula\u021bie enorm\u0103 care a revolu\u021bionat direc\u021bia muzical\u0103, regia, scenografia, toate decise s-o serveasc\u0103 \u0219i s\u0103-i \u00eenso\u021beasc\u0103 anii de triumf. Iar c\u00e2nd ea a t\u0103cut, lumea ar\u0103ta deja altfel.<\/p>\n

S\u0103 \u00eencepem:<\/p>\n

07.12.1951 \u2013 \u00eentr-o vineri
\nGiuseppe Verdi: I VESPRI SICILIANI<\/strong>
\nDirijor: Victor De Sabata, regia: Herbert Graf, scenografia: Nicola Benois.
\nMaria Callas (Elena), Mafalda Masini (Ninetta), Eugenio Conley (Arrigo), Luciano Della Pergola (Danieli), Enzo Mascherini (Guido di Monforte), Boris Christoff (Giovanni da Procida)<\/p>\n

Dup\u0103 debutul din Aida din aprilie, c\u00e2nd a \u00eenlocuit-o pe Renata Tebaldi, Maria Callas inaugureaz\u0103 nu numai deschiderea stagiunii dar \u0219i domnia ei asupra Teatro alla Scala. Este pentru prima dat\u0103 c\u00e2nd evenimentul are loc pe 7 decembrie, de Sf\u00e2ntul Ambrozie. E o tradi\u021bie care se schimb\u0103. O alta, care impunea ca prima oper\u0103 din noul sezon s\u0103 fie neap\u0103rat o crea\u021bie a lui Verdi, r\u0103m\u00e2ne respectat\u0103 pentru \u00eenc\u0103 2 ani.<\/p>\n

\"\"<\/a>Boris Christoff, Maria Callas, Eugene Conley, Enzo Mascherin \u00een I Vespri siciliani<\/div>\n

Opera a fost c\u00e2ntat\u0103 \u00een limba italian\u0103, versiunea original\u0103 fiind \u00een francez\u0103. A fost un triumf. Aplauzele din presa vremii sunt adresate lui de Sabata, corului \u0219i Mariei Callas, a c\u0103rei voce era consistent\u0103 \u00een toate registrele. Nu au r\u0103mas \u00eenregistrate sunetele acelei seri, dar pe Ea o putem asculta pe un\u00a0disc live de la Firenze<\/a>\u00a0din acela\u0219i an, mai devreme, \u00een mai, dirijat\u0103 de Erich Kleiber. Dup\u0103 aceast\u0103 stagiune, Maria nu va mai relua rolul niciodat\u0103\u2026<\/p>\n

07.12.1952 \u2013 a fost duminic\u0103 Giuseppe
\nVerdi: MACBETH<\/strong>
\nDirijor: Victor De Sabata, regia: Carl Ebert, scenografia: Nicola Benois.
\nMaria Callas (Lady Macbeth), Enzo Mascherini (Macbeth), Italo Tajo (Banquo), Gino Penno (Macduff), Luciano Della Pergola (Malcolm).<\/p>\n

Din nou Callas (dup\u0103 un an de glorie, cu Gioconda, Armida, turneul din Mexic, Norma la Covent Garden) \u0219i de Sabata ianugureaz\u0103 stagiunea \u00eentr-unul dintre spectacolele devenite legend\u0103. Carl Ebert este regizorul care construise reputa\u021bia festivalului de la Glyndebourne. Lady Macbeth nu mai fusese nicioadat\u0103 c\u00e2ntat\u0103 at\u00e2t de tenebros, de frisonant, descompus\u0103 de demonii care o b\u00e2ntuie. Iar dirijorul a f\u0103cut \u00een seara aceasta ceea ce avea s\u0103 \u00eemping\u0103 spre perfec\u021biune \u00een anul urm\u0103tor, \u00een studio, cu Tosca lui Puccini: a f\u0103cut arhitectur\u0103, nu muzic\u0103, sunetele orchestrei au construit timp de dou\u0103 ore o atmosfer\u0103, nu numai un castel.<\/p>\n

\"\"<\/a>Maria Callas \u00een Macbeth<\/div>\n

De aici s-a p\u0103strat \u00eenregistrarea audio, ca s\u0103 nu pierdem vreodat\u0103 din vedere ce \u00eenseamn\u0103 triumful absolut.<\/p>\n

\"\"<\/a>Macbeth, 1952<\/div>\n

Not\u0103:<\/strong>\u00a0click-ul pe coperta CD-ului v\u0103 va duce c\u0103tre un magazin virtual (\u00een general iTunes, care este disponibil \u00een Rom\u00e2nia) de unde pute\u021bi achizi\u021biona \u0219i desc\u0103rca \u00eenregistrarea sau pute\u021bi asculta secven\u021be audio din spectacol. Imaginea albumului poate s\u0103 difere de cea din magazinul virtual.<\/em><\/p>\n

07.12.1953 \u2013 o zi de luni
\nAlfredo Catalani: LA WALLY<\/strong>
\nDirijor: Carlo Maria Giulini, regia: Tatiana Pavlova, scenografia: Nicola Benois.
\nRenata Tebaldi (Wally), Renata Scotto (Walter), Mario Del Monaco (Giuseppe Hagenbach), Giangiacomo Guelfi (Vincenzo Gellner).<\/p>\n

Victor de Sabata, bolnav, este \u00eenlocuit de Carlo Maria Giulini care, de\u0219i criticat \u00een aceast\u0103 sear\u0103, va deveni foarte iubit aici. Renata Tebaldi, deja o mare vedet\u0103 \u00eenc\u0103 de la istoricul concert al redeschiderii teatrului din 1946, nu a impresionat foarte tare criticii, cum de altfel n-a f\u0103cut-o nici del Monaco. Asta nu i-a \u00eempiedicat pe cei doi s\u0103 \u00eenregistreze \u0219i \u00een studio opera lui Catalani, azi mai pu\u021bin reprezentat\u0103, dar la vremea aceea \u00eenc\u0103 celebr\u0103, p\u00e2n\u0103 la punctul \u00een care Arturo Toscanini, prezent \u00een acea sear\u0103 \u00een loj\u0103, \u00a0\u0219i-a botezat fiica Wally.<\/p>\n

\"\"<\/a>Renata Tebaldi \u00een La Wally<\/div>\n

\u0218i din aceast\u0103 noapte a r\u0103mas o \u00eenregistrare audio, un document rar al unei opere uitate\u2026<\/p>\n

\"\"<\/a>La Wally, 1953<\/div>\n

07.12.1954 \u2013 era mar\u021bi
\nGaspare Spontini: LA VESTALE<\/strong>
\nDirijor: Antonino Votto, regia: Luchino Visconti, scenografia: Piero Zuffi
\nMaria Callas (Giulia), Ebe Stignani (Gran vestale), Franco Corelli (Licinio), Enzo Sordello (Cinna), Nicola Rossi-Lemeni (Sommo sacerdote), Nicola Zaccaria (capo-aruspice).<\/p>\n

A fost seara \u00een care s-a n\u0103scut un nou mit, cel al cuplului Callas \u2013 Visconti. A fost anul cel mai nebun al Mariei, \u00een care a cucerit lumea \u0219i anul celebrei sale cure de sl\u0103bire. Publicul \u00eenm\u0103rmurit de silueta vestalei se las\u0103 cucerit \u0219i de muzic\u0103 \u0219i de produc\u021bia \u00een sine, care-i va transporta \u00een timp, \u00een epoca antic\u0103. Este noaptea clasic\u0103 a anilor 50, o referin\u021b\u0103 a produc\u021biei moderne de oper\u0103: rafinat\u0103, elegant\u0103, elitist\u0103, fermec\u0103toare, perfect teatral\u0103 \u0219i cu mult\u0103 muzic\u0103 bun\u0103.<\/p>\n

\"\"<\/a>Maria Callas \u00een La Vestale<\/div>\n

Luchino Visconti, descendent al unei familii aristocratice vechi, st\u0103p\u00e2n\u0103 peste Milano \u00eenc\u0103 din vremea lui\u00a0Simone Boccanegra<\/a>\u00a0(cel real, din secolul XIII), \u00eencepe revolu\u021bia care a urmat pe scena operei mondiale, o revolu\u021bie care ne face ast\u0103zi s\u0103 c\u0103ut\u0103m pe afi\u0219ul oric\u0103rei premiere numele regizorului la fel de avid cum descoperim numele soli\u0219tilor. \u00cen acea sear\u0103 de mar\u021bi, scena conservatorului teatru milanez se prelungea cu o construc\u021bie pe care vestala p\u0103\u0219ea peste fos\u0103. Este \u0219i momentul emo\u021bionant la extrem \u00een care, din avalan\u0219a de flori aruncate spre ea la sf\u00e2r\u0219itul spectacolului, Maria Callas culege o garoaf\u0103 ro\u0219ie pe care o ofer\u0103 lui Toscanini, prezent \u00een sal\u0103. Au r\u0103mas multe fotografii de atunci (cea de mai sus devenit\u0103 iconic\u0103 pentru Callas) \u0219i o \u00eenregistrare audio superb\u0103\u2026<\/p>\n

\"\"<\/a>La Vestale, 1954<\/div>\n

07.12.1955 \u2013 \u00een acea miercuri
\nVincenzo Bellini: NORMA<\/strong>
\nDirijor: Antonino Votto, regia: Margherita Wallmann, scenografia: Salvatore Fiume.
\nMaria Callas (Norma), Giulietta Simionato (Adalgisa), Mario Del Monaco (Pollione), Nicola Zaccaria (Oroveso).<\/p>\n

Din nou Callas \u00eentr-unul dintre rolurile care i-au definit cariera. A fost o premier\u0103 a\u0219teptat\u0103, cu pre\u0219edintele Italiei, Giovanni Gronchi, \u00een loj\u0103. \u00cen acela\u0219i an a fost \u0219i Traviata legendar\u0103 a lui Visconti, cea \u00een care \u00ee\u0219i adusese mobilier de acas\u0103 ca s\u0103 fac\u0103 scenografia aristocratic autentic\u0103.\u00a0 Nu a fost cea mai bun\u0103 Norm\u0103 a ei, dar una dintre cele mai frumoase \u201cCasta diva\u201d. Mario del Monaco a c\u00e2ntat \u00een nota obi\u0219nuit\u0103 a lui din epoca sa de glorie, azi disp\u0103rut\u0103, la fel \u0219i Simionato.<\/p>\n

\"\"<\/a>Giulietta Simionato \u0219i Maria Callas \u00een Norma<\/div>\n

Margherita Wallmann \u00ee\u0219i face \u0219i ea sim\u021bit\u0103 amprenta. Discul cu \u00eenregistrarea operei se g\u0103se\u0219te, bine\u00een\u021beles. Se vorbe\u0219te \u0219i de o versiune filmat\u0103 a spectacolului, neconfirmat\u0103, probabil e doar o legend\u0103.<\/p>\n

\"\"<\/a>Norma, 1955<\/div>\n

07.12.1956 \u2013 \u00een vinerea aceea
\nGiuseppe Verdi: AIDA<\/strong>
\nDirijor: Antonino Votto, regia: Franco Enriquez, scenografia: Piero Zuffi.
\nAntonietta Stella (Aida), Giulietta Simionatto (Amneris), Giuseppe Di Stefano (Radam\u00e8s), Giangiacomo Guelfi (Amonasro), Nicola Zaccaria (Ramfis).<\/p>\n

Cu Aida, Scala se \u00eentoarce la tradi\u021bia grand opera. Noile tendin\u021be \u00een materie de produc\u021bie operistic\u0103 se fac sim\u021bite \u0219i \u00eentr-adev\u0103r deschiderea stagiunii se face \u00een acest registru al noilor standarde de rafinament.<\/p>\n

\"Giuseppe<\/a>Giuseppe di Stefano \u00een Aida<\/div>\n

Este triumful lui Giuseppe di Stefano \u00eentr-un rol \u00een care nu a f\u0103cut carier\u0103. Antonietta Stella la r\u00e2ndul ei cunoa\u0219te consacrarea \u00een condi\u021biile unei concuren\u021be imposibile \u00een epoc\u0103, e aproape un noroc. Vor urma zile glorioase pentru ea abia \u00een decada urm\u0103toare.<\/p>\n

\"Aida,<\/a>Aida, 1956<\/div>\n

07.12.1957 \u2013 chiar s\u00e2mb\u0103t\u0103
\nGiuseppe Verdi: UN BALLO IN MASCHERA<\/strong>
\nDirijor: Gianandrea Gavazzeni, regia: Margherita Wallman, scenografia: Nicola Benois.
\nMaria Callas (Amelia), Giuseppe Di Stefano, Giulietta Simionato (Ulrica), Eugenia Ratti (Oscar), Ettore Bastianini (Renato).<\/p>\n

Din nou pre\u0219edintele Gronghi este \u00een sal\u0103 pentru un succes a\u0219teptat, \u00een ciuda b\u00e2rfelor de la repeti\u021bii care sugerau probleme \u00eentre Callas \u0219i di Stefano. Marea sopran\u0103 venea dup\u0103 un sezon fabulos aici, cu\u00a0La Sonnambula<\/em>,\u00a0Anna Bolena<\/em>\u00a0\u0219i\u00a0Ifigenia in Taurida<\/em>\u00a0toate de neuitat. \u00a0\u0218i de aceast\u0103 dat\u0103 \u00a0e un mare triumf. Capodopera lui Verdi este c\u00e2ntat\u0103 incredibil de bine, va r\u0103m\u00e2ne o sear\u0103 memorabil\u0103, conservat\u0103 \u0219i pe disc, unul dintre discurile live din cariera Mariei Callas mai bune dec\u00e2t versiunea din studio, de unde nu lipsesc dec\u00e2t Bastianini, impecabil, \u00eenlocuit de Gobbi, \u0219i Gavazzeni, galvanic, substituit de Votto.<\/p>\n

\"\"<\/a>Maria Callas \u00een Un ballo in maschera<\/div>\n

Toat\u0103 distribu\u021bia a c\u00e2ntat de parc\u0103 lumea urma s\u0103 se sf\u00e2r\u0219easc\u0103 a doua zi, nu exist\u0103 nici o sl\u0103biciune vocal\u0103, iar Maria a fost peste to\u021bi \u0219i peste toat\u0103 Scala a\u0219ezat\u0103 cuminte la picioarele ei. O imagine devenit\u0103 celebr\u0103, a Mariei purt\u00e2nd o hain\u0103 cu hermin\u0103, ne va \u00eenso\u021bi mereu imagina\u021bia ascult\u00e2nd \u00eenregistrarea.<\/p>\n

\"\"<\/a>Un ballo in maschera, 1957<\/div>\n

07.12.1958 \u2013 o duminic\u0103
\nGiacomo Puccini: TURANDOT<\/strong>
\nDirijor: Antonino Votto, regia: Margherita Wallmann, scenografia: Nicola Benois.
\nBirgit Nilsson (Turandot), Giuseppe Di Stefano (Calaf), Rosanna Carteri (Li\u00f9), Giuseppe Modesti (Timur).<\/p>\n

Centenarul na\u0219terii lui Puccini a fost inevitabil omagiat de reprezentarea ultimei sale opere. \u00cen foaier se inaugureaz\u0103 \u0219i un bust al compozitorului. Iar Birgit Nilsson devine cea mai bun\u0103 Turandot din toate timpurile, domin\u00e2nd cu autoritate rolul pentru mul\u021bi ani, rol n care debuteaz\u0103 \u00een aceast\u0103 sear\u0103. A cople\u0219it publicul cu siguran\u021ba cu care a controlat rolul de la un cap\u0103t la altul. Di Stefano \u00ee\u0219i \u00eencearc\u0103 puterile cu rolul lui Calaf, nu e chiar cea mai potrivit\u0103 muzic\u0103 pentru el dar reu\u0219e\u0219te s\u0103 imagineze un prin\u021b altfel dec\u00e2t obi\u0219nui\u021bii rolului, a\u0219a cum numai el putea s-o fac\u0103.<\/p>\n

\"\"<\/a>Birgit Nilsson \u00een Turandot<\/div>\n

Birgit va \u00eenregistra \u0219i \u00een studio opera, chiar de dou\u0103 ori (al\u0103turi de Franco Corelli \u0219i Renata Scotto sub bagheta lui Francesco Molinari Pradelli, apoi cu Jussi Bjorling \u0219i Renata Tebaldi condu\u0219i de Erich Leinsdorf), discurile ei r\u0103m\u00e2n\u00e2nd o referin\u021b\u0103.<\/p>\n

\"\"<\/a>Turandot, 1958<\/div>\n

07.12.1959 \u2013 chiar luni
\nGiuseppe Verdi: OTELLO<\/strong>
\nDirijor: Antonino Votto. Regia: Margherita Wallman, sceneografia: Nicola Benois.
\nMario Del Monaco (Otello), Leonie Rysanek (Desdemona), Tito Gobbi (Jago), Piero De Palma (Cassio), Gabriella Carturan (Emilia).<\/p>\n

Este r\u00e2ndul lui Mario del Monaco s\u0103 fie vedeta deschderii stagiunii din 1959 \u00een rolul pe care l-a c\u00e2ntat de cele mai multe ori \u00een carier\u0103, de at\u00e2t de multe ori \u00eenc\u00e2t num\u0103rul exact al spectacolelor lui cu Otello nu se cunoa\u0219te, dar se spune c\u0103 ar fi \u00een jur de 900 (!). \u00centr-o produc\u021bie nou\u0103, foarte apreciat\u0103, a Margheritei Wallmann, maurul absolut al anilor \u201950-\u201960 a fost el \u00eensu\u0219i, aplaudat \u0219i adulat de toat\u0103 lumea. Al\u0103turi de Mario, Jago-ul lui Tito Gobbi, cel at\u00e2t de plin de nuan\u021be, \u0219i frumuse\u021bea vocii Desdemonei a lui Leonye Rysanek au completat un spectacol foarte bun.<\/p>\n

\"\"<\/a>Tito Gobbi \u0219i Mario del Monaco \u00een Otello<\/div>\n

Nu \u0219tiu nici o dovad\u0103 sonor\u0103 a acestei seri, n-am g\u0103sit. Dar exist\u0103 multe alte \u00eenregistr\u0103ri ale tenorului italian \u00een acest rol, printre care \u0219i dou\u0103 versiuni video (un film TV \u0219i un live de la Tokyo, tot cu Gobbi) \u0219i dou\u0103 discuri de studio (cu Alberto Erede \u0219i cu Herbert von Karajan dirijori). \u0218i Leonye Rysanek \u00eempreun\u0103 cu Gobbi vor revizita opera lui Verdi \u00een studio, un an mai t\u00e2rziu, cu Jon Vickers, alternativa liric\u0103 a lui Otello \u00eentr-un mare succes al RCA.<\/p>\n

07.12.1960 \u2013 \u00eentr-o miercuri
\nGaetano Donizetti: POLIUTO<\/strong>
\nDirijor: Antonino Votto, regia: Herbert Graf, scenografia: Nicola Benois.
\nMaria Callas (Paolina), Franco Corelli (Poliuto), Ettore Bastianini (Severo), Nicola Zaccaria (Callistene).<\/p>\n

Ultima stagiune pentru Callas la Teatro alla Scala \u0219i singura oper\u0103 pe care o va mai c\u00e2nta aici \u00een acest sezon. Ultimul rol pe care l-a ad\u0103ugat repertoriului ei. \u0218i din acest motiv, al unei imense nostalgii, seara aceasta a intrat \u00een legend\u0103. S-a vrut perfec\u021biunea, Visconti ar fi trebuit s\u0103 semneze produc\u021bia \u00eens\u0103 s-a retras \u00een ultima clip\u0103 din cauza unor diferendumuri cu autorit\u0103\u021bile pe care le acuza de cenzurarea altor crea\u021bii ale sale din teatru \u0219i film. Astfel a ajuns Herbert Graf s\u0103 regizeze spectacolul.<\/p>\n

\"\"<\/a>Maria Callas \u00een Poliuto<\/div>\n

\u00centr-un auditoriu din care nu lipseau familia princiar\u0103 de Monaco \u0219i nici Onassis, \u00een care sala a fost \u00eempodobit\u0103 cu ghirlande care au str\u00e2ns peste 16 mii de garoafe, Antonino Votto a dirijat evenimentul anului. Poliuto este o oper\u0103 rar\u0103, iar Maria Callas, Franco Corelli \u0219i Ettore Bastianini au f\u0103cut-o inabordabil\u0103 aproape, compara\u021bia oric\u0103ror al\u021bi arti\u0219ti cu ei devine ridicol\u0103. Au r\u0103mas multe fotografii \u0219i o \u00eenregistrare audio, esen\u021bial\u0103 pentru orice fan al sopranei. Domnia ei asupra teatrului milanez se va \u00eencheia aici, dar influen\u021ba va r\u0103m\u00e2ne p\u00e2n\u0103 \u00een ziua de ast\u0103zi.<\/p>\n

\"\"<\/a>Poliuto, 1960<\/div>\n

(va urma)<\/em><\/p>\n

\n

Autor: Despre Demnitate<\/a><\/p>\n

<\/div>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Capitolul II: 7 decembrie 1951 \u2013 1960 Anii de \u00eenceput ai stagiunilor inaugurate de ziua lui Sant\u2019Ambrogio \u021bin de un mit. Acela al debutului, m\u0103ririi \u0219i sf\u00e2r\u0219itului suprema\u021biei Mariei Callas la Scala din Milano. Din aceste prime 10 premiere, marea sopran\u0103 a c\u00e2ntat \u00een mai mult de jum\u0103tate, \u00een \u0219ase seri intrate \u00een istoria operei, a\u0219a cum o cunoa\u0219tem noi ast\u0103zi. Sunt anii ei cei mai buni \u0219i \u00eentre aceste seri de 7 decembrie au fost, bine\u00een\u021beles, \u0219i alte spectacole \u00een care a c\u00e2ntat \u0219i a tr\u0103it. \u00cen ace\u0219ti ani, Gluck, Cherubini, Rossini, Bellini, Donizetti, Verdi sau Puccini, dac\u0103 ar fi fost \u00een via\u021b\u0103, ar fi v\u0103zut cum crea\u021biile lor i-ar fi putut uimi \u0219i pe ei. Opere ca\u00a0Puritani,\u00a0Norma,\u00a0Lucia di Lammermoor,\u00a0Iphigenie en Tauride,\u00a0Anna Bolena,\u00a0Medea\u00a0ajunseser\u0103 la magazia de vechituri, pr\u0103fuite \u00een uitarea \u00een care le adusese verismul. Iar Callas le-a \u00eenviat \u0219i a ar\u0103tat c\u0103 aceste crea\u021bii sunt nemuritoare. C\u0103 toate femeile acelea nebune, cum ar fi Elvira sau Lucia, nu sunt ni\u0219te crea\u021bii livre\u0219ti \u0219i neverosimile, ci dimpotriv\u0103, sunt cele mai umane, iar dramele care le spulber\u0103 min\u021bile sunt cele mai autentice\u2026 Iar \u00een ceea ce prive\u0219te celelalte eroine, niciodat\u0103 p\u00e2n\u0103 atunci Violetta Valery nu fusese at\u00e2t de vulnerabil\u0103, \u00a0Leonora at\u00e2t de tragic\u0103, Magdalena di Coigny at\u00e2t de feminin\u0103, \u00a0sau Imogene at\u00e2t de sf\u00e2\u0219iat\u0103. \u0218i nu am enumerat dec\u00e2t o parte din repertoriul ei de la teatrul milanez. Maria Callas a schimbat arta operei. \u0218i imensul ei talent a produs o emula\u021bie enorm\u0103 care a revolu\u021bionat direc\u021bia muzical\u0103, regia, scenografia, toate decise s-o serveasc\u0103 \u0219i s\u0103-i \u00eenso\u021beasc\u0103 anii de triumf. Iar c\u00e2nd ea a t\u0103cut, lumea ar\u0103ta deja altfel. S\u0103 \u00eencepem: 07.12.1951 \u2013 \u00eentr-o vineri Giuseppe Verdi: I VESPRI SICILIANI Dirijor: Victor De Sabata, regia: Herbert Graf, scenografia: Nicola Benois. Maria Callas (Elena), Mafalda Masini (Ninetta), Eugenio Conley (Arrigo), Luciano Della Pergola (Danieli), Enzo Mascherini (Guido di Monforte), Boris Christoff (Giovanni da Procida) Dup\u0103 debutul din Aida din aprilie, c\u00e2nd a \u00eenlocuit-o pe Renata Tebaldi, Maria Callas inaugureaz\u0103 nu numai deschiderea stagiunii dar \u0219i domnia ei asupra Teatro alla Scala. Este pentru prima dat\u0103 c\u00e2nd evenimentul are loc pe 7 decembrie, de Sf\u00e2ntul Ambrozie. E o tradi\u021bie care se schimb\u0103. O alta, care impunea ca prima oper\u0103 din noul sezon s\u0103 fie neap\u0103rat o crea\u021bie a lui Verdi, r\u0103m\u00e2ne respectat\u0103 pentru \u00eenc\u0103 2 ani. Boris Christoff, Maria Callas, Eugene Conley, Enzo Mascherin \u00een I Vespri siciliani Opera a fost c\u00e2ntat\u0103 \u00een limba italian\u0103, versiunea original\u0103 fiind \u00een francez\u0103. A fost un triumf. Aplauzele din presa vremii sunt adresate lui de Sabata, corului \u0219i Mariei Callas, a c\u0103rei voce era consistent\u0103 \u00een toate registrele. Nu au r\u0103mas \u00eenregistrate sunetele acelei seri, dar pe Ea o putem asculta pe un\u00a0disc live de la Firenze\u00a0din acela\u0219i an, mai devreme, \u00een mai, dirijat\u0103 de Erich Kleiber. Dup\u0103 aceast\u0103 stagiune, Maria nu va mai relua rolul niciodat\u0103\u2026 07.12.1952 \u2013 a fost duminic\u0103 Giuseppe Verdi: MACBETH Dirijor: Victor De Sabata, regia: Carl Ebert, scenografia: Nicola Benois. Maria Callas (Lady Macbeth), Enzo Mascherini (Macbeth), Italo Tajo (Banquo), Gino Penno (Macduff), Luciano Della Pergola (Malcolm). Din nou Callas (dup\u0103 un an de glorie, cu Gioconda, Armida, turneul din […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[13],"tags":[85,86,87,88,89],"class_list":["post-272","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-romana","tag-enzo-mascherin","tag-mafalda-masini","tag-maria-callas","tag-mario-del-monaco","tag-nicola-zaccaria"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/fundatiaenescu.ro\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/272","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/fundatiaenescu.ro\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/fundatiaenescu.ro\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/fundatiaenescu.ro\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/fundatiaenescu.ro\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=272"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/fundatiaenescu.ro\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/272\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/fundatiaenescu.ro\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=272"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/fundatiaenescu.ro\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=272"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/fundatiaenescu.ro\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=272"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}