{"id":349,"date":"2012-05-12T10:42:32","date_gmt":"2012-05-12T10:42:32","guid":{"rendered":"http:\/\/blog.enescu-philharmonic.ro\/?p=349"},"modified":"2013-04-12T13:25:21","modified_gmt":"2013-04-12T11:25:21","slug":"remus-azoitei-in-concertul-pentru-vioara-de-ceaikovski","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/fundatiaenescu.ro\/ro\/remus-azoitei-in-concertul-pentru-vioara-de-ceaikovski\/","title":{"rendered":"Remus Azoi\u0163ei \u00een Concertul pentru vioar\u0103 de Ceaikovski"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a>\u00cen concertul Orchestrei simfonice a Filarmonicii\u00a0George Enescu<\/em>\u00a0din Bucure\u015fti, din 29 martie 2012, care a avut loc \u00een sala Ateneului Rom\u00e2n, au fost interpretate sub bagheta lui Christian Badea, dou\u0103 dintre capodoperele compozitorului romantic rus Piotr Ilici Ceaikovski:\u00a0Concertul pentru vioar\u0103 \u015fi orchestr\u0103<\/em>\u00a0\u00een re major,<\/em>\u00a0op. 35 – solist Remus Azoi\u0163ei \u015fi\u00a0Simfonia nr. 6 \u00een si minor,<\/em>\u00a0op. 74 \u00abPatetica\u00bb.<\/p>\n

Interesul publicului pentru acest concert a fost unul ie\u015fit din comun. Aveai senza\u0163ia c\u0103 emula\u0163ia auditoriului devine tot mai apropiat\u0103 de cea a publicului de la spectacolele de tip\u00a0Proms.<\/em>\u00a0Tinerii st\u0103teau pe jos, \u00een fa\u0163a scenei, cu ochii \u015fi urechile a\u0163intite c\u0103tre arti\u015ftii de pe podium. Mul\u0163i muzicieni \u00een formare au venit s\u0103 ‘prind\u0103’, \u00eenc\u0103 din timpul repeti\u0163iilor anterioare, c\u00e2t mai multe secrete ale artei interpretative, sub forma sugestiilor din partea dirijorului ori a realiz\u0103rii acestor inten\u0163ii, fie din partea solistului, fie din cea a ansamblului acompaniator; ei urm\u0103reau desigur at\u00e2t sensurile muzicale relevate, c\u00e2t \u015fi mijloacele sonore de substan\u0163ializare a acestora prin construc\u0163ia \u00eentregului, a macrostructurilor formale, a planurilor dinamice ori a manierei de emisie, a agogicii muzicale, precum \u015fi diversele aspecte timbrale; se uimiser\u0103 probabil de dozajele fine dintre compartimentele ansamblului orchestral, de subtilitatea fraz\u0103rii, de coordonarea melodico-ritmic\u0103, armonic\u0103 \u015fi contrapunctic\u0103 – \u015fi c\u00e2te \u015fi mai c\u00e2te dintre cele ce se pot \u00eenv\u0103\u0163a ‘pe viu’ din repeti\u0163iile unor profesioni\u015fti de prim\u0103 m\u00e2n\u0103, a\u015fa cum sunt membrii Orchestrei Filarmonicii\u00a0George Enescu\u00a0<\/em>din Bucure\u015fti.<\/p>\n

Remus Azoi\u0163ei este un violonist \u00een plin\u0103 for\u0163\u0103 artistic\u0103, \u00eentr-o evolu\u0163ie permanent\u0103, un oaspete \u00eendr\u0103git de publicul de pretutindeni, un muzician pe care \u00eel ascult cu mare bucurie de c\u00e2te ori vine s\u0103 c\u00e2nte cu orchestra sau \u00een recitalurile acompaniate de pian. Iar aceste prezen\u0163e au fost numeroase \u00een ultimii ani. Repertoriul s\u0103u este unul vast, violonistul neocolind cele mai frumoase \u015fi dificile opusuri din literatura muzical\u0103 baroc\u0103, clasic\u0103, romantic\u0103 ori modern\u0103.<\/p>\n

La Ateneu, \u00een celebrul\u00a0Concert \u00een re major<\/em>\u00a0de Ceaikovski<\/a>[1]\u00a0el ne-a oferit o interpretare acaparant\u0103 prin expresia muzical\u0103 \u015fi virtuozitatea violonistic\u0103.\u00a0Tempo<\/em>-urile abordate \u00een p\u0103r\u0163ile extreme te f\u0103ceau s\u0103 ui\u0163i de limitele tehnicii instrumentale. Azoi\u0163ei c\u00e2nt\u0103 “de m\u0103n\u00e2nc\u0103 vioara” cum se spune \u00een limbajul de pe culoarele Conservatorului. Unele pasaje de duble coarde, executate cu o supra-energie la talonul arcu\u015fului, erau pur \u015fi simplu m\u00e2nate de o voin\u0163\u0103 interpretativ\u0103 uria\u015f\u0103. Solistul c\u00e2nta pentru cei ce veniser\u0103 s\u0103 asculte a\u00a0n<\/em>-a oar\u0103 acest concert, pentru cei ce \u00eei cuno\u015fteau fiecare sunet. Ace\u015ftia se a\u015fteptau s\u0103 asiste la o lupt\u0103 mitologic\u0103, poate \u00eentre David – partitura solistic\u0103 \u015fi Goliat – interpretul. Explozia de aplauze de la sf\u00e2r\u015fitul concertului de vioar\u0103 a desemnat \u00eenving\u0103torul uneia dintre cele mai solicitante partituri solistice! C\u00e2t de mare este emo\u0163ia celui ce c\u00e2nt\u0103 acest concert, pe c\u00e2t de popular, pe at\u00e2t de greu? C\u00e2te \u00eentreb\u0103ri \u00eel fr\u0103m\u00e2nt\u0103 mai ales \u00een momentul \u00een care ajunge \u00een fa\u0163a publicului \u015fi pune vioara la g\u00e2t? Va fi bine? Va suna cum dore\u015fte ? El \u015ftie ca nimeni altul c\u0103 \u00een clipa c\u00e2nd emi\u0163i sunetul ini\u0163ial al frazei muzicale conteaz\u0103 anvergura lans\u0103rii emo\u0163iei, a vibra\u0163iei interioare, c\u0103tre ascult\u0103tori. Minuna\u0163ii interpre\u0163i ai orchestrei simfonice erau\u00a0acolo \u015fi atunci,<\/em>\u00a0tr\u0103iau cu solistul un timp artistic irepetabil. Sim\u0163eau orice micro-timpi, cele mai fine inflexiuni subiective agogice, f\u0103r\u0103 de care muzica ar fi osificat\u0103, s-ar rezuma la o simpl\u0103 \u00eencadrare ritmic\u0103 solfegistic\u0103. Iar cu vioara sa, Remus Azoi\u0163ei ob\u0163ine de la sunete abia perceptibile, totu\u015fi pline de fream\u0103t, p\u00e2n\u0103 la tunete, pe coarda\u00a0sol,\u00a0<\/em>\u00een pozi\u0163iile \u00eenalte de pe tastiera instrumentului s\u0103u extrem de calitativ.<\/p>\n

Pentru auditoriu, cele aproape 35 de minute ale concertului au trecut repede, deoarece totul era interesant c\u00e2ntat. Introducerea solistic\u0103 a primei p\u0103r\u0163i\u00a0Allegro moderato<\/em>\u00a0a avut o gra\u0163ie deosebit\u0103, cu acea velocitate a rostogolirilor melodice, care a preg\u0103tit tema principal\u0103, c\u00e2ntat\u0103 cu mare inspira\u0163ie. Imediat dup\u0103 caden\u0163\u0103, la Repriza formei de sonat\u0103 a primei mi\u015fc\u0103ri, calmul \u015fi c\u0103ldura armonic\u0103, \u00een care era prezentat\u0103 ideea muzical\u0103 principal\u0103, a cuprins \u00eentreg aparatul orchestral. Parc\u0103 \u015fi solistul a reu\u015fit s\u0103 se detensioneze, \u00een sensul bun al cuv\u00e2ntului. Caden\u0163a solistic\u0103, c\u00e2ntat\u0103 \u00een cel mai autentic spirit ceaikovskian, a oprit pur \u015fi simplu, pe moment, r\u0103suflarea ascult\u0103torilor. Interpretarea m\u0103 ducea cu g\u00e2ndul la scene din filmul\u00a0Le Concert<\/strong><\/a>(2009) \u00een regia lui Radu Mih\u0103ileanu, cu Alexe\u00ef Guskov, M\u00e9lanie Laurent \u015fi Dmitri Nazarov.<\/p>\n

\n
<\/object><\/div>\n<\/div>\n

Apoi \u00een\u00a0Canzonetta, Andante,<\/em>\u00a0calitatea sunetului, frazarea elegant\u0103 \u015fi expresivitatea duioas\u0103 au pus st\u0103p\u00e2nire pe discursul muzical, aduc\u00e2nd momente de o mare frumuse\u0163e.\u00a0Allegro vivacissimo,<\/em>\u00a0a avut un dinamism deosebit. Acest final este scris foarte violonistic, cu r\u0103p\u0103ieli despiccato,<\/em>\u00a0cu o ritmic\u0103 pregnant\u0103 \u015fi o etalare fastuoas\u0103 a secven\u0163elor, dar mai ales cu o sclipire deosebit\u0103 \u00een pasajele cu fr\u00e2nturi de game pe toat\u0103 tastiera viorii. Senza\u0163ia de goan\u0103 predomina. De abia tema cu aluzii populare ruse\u015fti din cupletele simetrice mai schimba pu\u0163in pulsa\u0163ia. Am apreciat modul \u00een care sufl\u0103torii de lemn s-au ‘\u0163inut scai’ de solist, c\u00e2nt\u00e2nd cu o mare precizie ritmic\u0103 \u015fi acurate\u0163e intona\u0163ional\u0103. Remus Azoi\u0163ei a preferat varianta f\u0103r\u0103 salturi a acestui\u00a0rondo<\/em>, demonstr\u00e2nd \u00eenc\u0103 o dat\u0103 pl\u0103cerea sa de a c\u00e2nta, c\u00e2t \u015fi temperamentul s\u0103u vulcanic. Dep\u0103\u015firea tenta\u0163iei vitezei c\u00e2t mai mari \u00een desf\u0103\u015furarea evenimentelor acestui splendid\u00a0rondo\u00a0<\/em>instrumental este esen\u0163ial\u0103 pentru redarea caracterului muzicii lui Ceaikovski. Prin dilatarea spa\u0163iului dintre evenimentele muzicale, adic\u0103 prin \u00eempu\u0163inarea accentelor metrice sesizabile, solistul ob\u0163inea tocmai efectul de rapiditate \u015fi de fluen\u0163\u0103.<\/p>\n

La cererea publicului, violonistul Remus Azoi\u0163ei a interpretat\u00a0Capriciul nr. 13<\/em>\u00a0\u00een\u00a0sib major<\/em>\u00a0de Niccol\u00f2 Paganini. “R\u00e2sul diavolului<\/em>” – cum este supranumit acest capriciu datorit\u0103 secven\u0163ei cromatice descendente \u00een octave, alternate pe corzile\u00a0re<\/em>\u00a0\u015fi\u00a0sol<\/em>\u00a0ale viorii, declans\u00e2nd aplauze puternice. \u00cen opinia mea, epuizantul concert de Ceaikovski, tocmai \u00eencheiat, a lasat ni\u015fte urme de oboseal\u0103, astfel \u00eenc\u00e2t mici imperfec\u0163iuni de intona\u0163ie a dublelor coarde au umbrit u\u015for execu\u0163ia miniaturii solo paganiniene.<\/p>\n

\u00cen cea de-a doua parte a concertului simfonic de la Ateneul Rom\u00e2n am ascutat\u00a0Simfonia nr. 6 \u00abPatetica\u00bb\u00a0<\/em>de Piotr Ilici Ceaikovski, una dintre pu\u0163inele simfonii ce se termin\u0103 cu o parte lent\u0103,Adagio lamentoso<\/em>. Compus\u0103 \u00een ultimul an al vie\u0163ii compozitorului, 1893, sentimentul dezn\u0103dejdii \u015fi al presim\u0163irii mor\u0163ii cople\u015fesc \u00een aceast\u0103 lucrare. \u00cen prima parte,\u00a0Adagio – Allegro non troppo\u00a0<\/em>se aud, de altfel, cit\u0103ri cu tr\u0103s\u0103turi\u00a0funerare<\/em>\u00a0ale unei\u00a0misse,<\/em>\u00a0ce confirm\u0103 starea amintit\u0103.<\/p>\n

Dup\u0103 David Brown, simfonia aceasta se ocup\u0103, \u00een plan filosofic, de “puterea sor\u0163ii asupra vie\u0163ii \u015fi mor\u0163ii”<\/a>[2]. Dac\u0103 \u00een prima mi\u015fcare a simfoniei pasiunea, \u00eencrederea \u015fi setea de activitate predomin\u0103, \u00een partea a doua,\u00a0Allegro con grazia,<\/em>\u00a0dragostea este cea care domin\u0103. Apoi \u00een\u00a0Allegro molto,<\/em>\u00a0partea a treia, dezam\u0103girea ia locul st\u0103rilor precedente, iar finalul sugereaz\u0103 disiparea, moartea.<\/p>\n

Dirijorul Christian Badea reu\u015fe\u015fte s\u0103 ob\u0163in\u0103 tr\u0103s\u0103turile stilistico-estetice ale muzicii romantice prin mijloace diferite de al\u0163i dirijori. El men\u0163ine tensiuni dramatice foarte mari pe sec\u0163iuni \u00eentinse. Totu\u015fi, planurile dinamice de la limita inferioar\u0103, dup\u0103 opinia mea, ar fi putut fi mai fin realizate. S\u0103 nu uit\u0103m c\u0103 partiturile lui Ceaikovski con\u0163in \u00een unele momente \u015fi cinci de\u00a0piano<\/em>!<\/p>\n

Concertmaestrul invitat, C\u0103t\u0103lin Desag\u0103, a c\u00e2ntat cu o verv\u0103 deosebit\u0103. Pentru el, muzica este precum respira\u0163ia. Atent la tot ce cerea dirijorul, urm\u0103rea \u015fi sus\u0163inea solistul cu mare aten\u0163ie, impulsion\u00e2nd \u00eentreaga partid\u0103 a viorilor prime.<\/p>\n

\u00cembucur\u0103tor este faptul c\u0103 sala a r\u0103mas arhiplin\u0103 \u015fi dup\u0103 pauza concertului. Este o izb\u00e2nd\u0103 a interpre\u0163ilor, a dirijorului \u015fi a celor care alc\u0103tuiesc repertoriul stagiunii. Interesul de a asculta \u00eentreg programul unei seri muzicale denot\u0103 opusul snobismului, respectul fa\u0163\u0103 de arti\u015ftii de pe scen\u0103 \u015fi un aparent sacrificiu al timpului fiec\u0103ruia, ce are ca road\u0103 umplerea\u00a0prea-golului<\/em>sufletesc.<\/p>\n

Am plecat fericit de la acest concert, iar pe treptele \u00een spiral\u0103 ce conduceau spre hol, f\u0103r\u0103 s\u0103 vreau am auzit vocile unor spectatori care spuneau simplu: “- Ce concert minunat am auzit ast\u0103-sear\u0103!”<\/p>\n

Autor: Marcel Frandes<\/a><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00cen concertul Orchestrei simfonice a Filarmonicii\u00a0George Enescu\u00a0din Bucure\u015fti, din 29 martie 2012, care a avut loc \u00een sala Ateneului Rom\u00e2n, au fost interpretate sub bagheta lui Christian Badea, dou\u0103 dintre capodoperele compozitorului romantic rus Piotr Ilici Ceaikovski:\u00a0Concertul pentru vioar\u0103 \u015fi orchestr\u0103\u00a0\u00een re major,\u00a0op. 35 – solist Remus Azoi\u0163ei \u015fi\u00a0Simfonia nr. 6 \u00een si minor,\u00a0op. 74 \u00abPatetica\u00bb. Interesul publicului pentru acest concert a fost unul ie\u015fit din comun. Aveai senza\u0163ia c\u0103 emula\u0163ia auditoriului devine tot mai apropiat\u0103 de cea a publicului de la spectacolele de tip\u00a0Proms.\u00a0Tinerii st\u0103teau pe jos, \u00een fa\u0163a scenei, cu ochii \u015fi urechile a\u0163intite c\u0103tre arti\u015ftii de pe podium. Mul\u0163i muzicieni \u00een formare au venit s\u0103 ‘prind\u0103’, \u00eenc\u0103 din timpul repeti\u0163iilor anterioare, c\u00e2t mai multe secrete ale artei interpretative, sub forma sugestiilor din partea dirijorului ori a realiz\u0103rii acestor inten\u0163ii, fie din partea solistului, fie din cea a ansamblului acompaniator; ei urm\u0103reau desigur at\u00e2t sensurile muzicale relevate, c\u00e2t \u015fi mijloacele sonore de substan\u0163ializare a acestora prin construc\u0163ia \u00eentregului, a macrostructurilor formale, a planurilor dinamice ori a manierei de emisie, a agogicii muzicale, precum \u015fi diversele aspecte timbrale; se uimiser\u0103 probabil de dozajele fine dintre compartimentele ansamblului orchestral, de subtilitatea fraz\u0103rii, de coordonarea melodico-ritmic\u0103, armonic\u0103 \u015fi contrapunctic\u0103 – \u015fi c\u00e2te \u015fi mai c\u00e2te dintre cele ce se pot \u00eenv\u0103\u0163a ‘pe viu’ din repeti\u0163iile unor profesioni\u015fti de prim\u0103 m\u00e2n\u0103, a\u015fa cum sunt membrii Orchestrei Filarmonicii\u00a0George Enescu\u00a0din Bucure\u015fti. Remus Azoi\u0163ei este un violonist \u00een plin\u0103 for\u0163\u0103 artistic\u0103, \u00eentr-o evolu\u0163ie permanent\u0103, un oaspete \u00eendr\u0103git de publicul de pretutindeni, un muzician pe care \u00eel ascult cu mare bucurie de c\u00e2te ori vine s\u0103 c\u00e2nte cu orchestra sau \u00een recitalurile acompaniate de pian. Iar aceste prezen\u0163e au fost numeroase \u00een ultimii ani. Repertoriul s\u0103u este unul vast, violonistul neocolind cele mai frumoase \u015fi dificile opusuri din literatura muzical\u0103 baroc\u0103, clasic\u0103, romantic\u0103 ori modern\u0103. La Ateneu, \u00een celebrul\u00a0Concert \u00een re major\u00a0de Ceaikovski[1]\u00a0el ne-a oferit o interpretare acaparant\u0103 prin expresia muzical\u0103 \u015fi virtuozitatea violonistic\u0103.\u00a0Tempo-urile abordate \u00een p\u0103r\u0163ile extreme te f\u0103ceau s\u0103 ui\u0163i de limitele tehnicii instrumentale. Azoi\u0163ei c\u00e2nt\u0103 “de m\u0103n\u00e2nc\u0103 vioara” cum se spune \u00een limbajul de pe culoarele Conservatorului. Unele pasaje de duble coarde, executate cu o supra-energie la talonul arcu\u015fului, erau pur \u015fi simplu m\u00e2nate de o voin\u0163\u0103 interpretativ\u0103 uria\u015f\u0103. Solistul c\u00e2nta pentru cei ce veniser\u0103 s\u0103 asculte a\u00a0n-a oar\u0103 acest concert, pentru cei ce \u00eei cuno\u015fteau fiecare sunet. Ace\u015ftia se a\u015fteptau s\u0103 asiste la o lupt\u0103 mitologic\u0103, poate \u00eentre David – partitura solistic\u0103 \u015fi Goliat – interpretul. Explozia de aplauze de la sf\u00e2r\u015fitul concertului de vioar\u0103 a desemnat \u00eenving\u0103torul uneia dintre cele mai solicitante partituri solistice! C\u00e2t de mare este emo\u0163ia celui ce c\u00e2nt\u0103 acest concert, pe c\u00e2t de popular, pe at\u00e2t de greu? C\u00e2te \u00eentreb\u0103ri \u00eel fr\u0103m\u00e2nt\u0103 mai ales \u00een momentul \u00een care ajunge \u00een fa\u0163a publicului \u015fi pune vioara la g\u00e2t? Va fi bine? Va suna cum dore\u015fte ? El \u015ftie ca nimeni altul c\u0103 \u00een clipa c\u00e2nd emi\u0163i sunetul ini\u0163ial al frazei muzicale conteaz\u0103 anvergura lans\u0103rii emo\u0163iei, a vibra\u0163iei interioare, c\u0103tre ascult\u0103tori. Minuna\u0163ii interpre\u0163i ai orchestrei simfonice erau\u00a0acolo \u015fi atunci,\u00a0tr\u0103iau cu solistul un timp artistic irepetabil. Sim\u0163eau orice micro-timpi, cele mai fine inflexiuni subiective agogice, f\u0103r\u0103 de care muzica ar […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[13],"tags":[65,46,64],"class_list":["post-349","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-romana","tag-patetica","tag-piotr-ilici-ceaikovski","tag-remus-azoitei"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/fundatiaenescu.ro\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/349","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/fundatiaenescu.ro\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/fundatiaenescu.ro\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/fundatiaenescu.ro\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/fundatiaenescu.ro\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=349"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/fundatiaenescu.ro\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/349\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/fundatiaenescu.ro\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=349"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/fundatiaenescu.ro\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=349"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/fundatiaenescu.ro\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=349"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}