Blog

SANSA DE A SUPRAVIETUI…

Ce scurtcircuit s-a produs in memoria mea afectiva! Imaginea acelei fete de 7-8 ani care s-a apropiat de pian ca de o casa a sufletului sau si s-a contopit cu el intr-o desavarsita consonanta are pentru mine efectul unei icoane. Mihaela Ursuleasa ramane un copil minune care s-a impus ca si Mozart prin performanta la care a ajuns ascultandu-si dicteul divin.

Eu am fost martorul debutului ei prin care s-a afirmat stralucit si definitiv, ca si Mozart.

Am cunoscut-o atunci si pe mama ei: o sfanta care si-a inchinat viata credintei in propria-i fiica si in destinul ei artistic.

Acum, cand toate sentimentele se aduna intr-o singura, tardiva plecaciune de suflet catre Mihaela Ursuleasa as vrea sa-i dedic acest scurt poem :

Ce moarte lunga am murit

murind cu fiecare seara

cu fiecare dor marturisit.

Trupul preschimbat in ceara,

timpul preschimbat in foc,

gandul preschimbat in gheara,

tinandu-mi sinele pe loc.

Cu moartea pe moarte calcand

e sansa omului de joc.

Se dainuieste preschimband

clipa in eternitate,

ori floare alba ranascand,

in Primaveritate. 

 

Eusebiu Stefanescu 

azi, 10 august 2012 

Post a comment