Blog

Armenia, România, Ungaria – în muzica serii la Ateneul Român

Evghenia Epstein, solistă, în 31 mai 2012, în Concertul pentru vioară de Aram Haciaturian, are un timbru deosebit de frumos, în nuanţe profunde, un timbru grav de altistă chiar şi în momentele din acut. A îndulcit astfel mult din sonoritatea muzicii, evitând cu totul isteria în care poate aluneca uşor vioara şi agitaţia panicardă în care poate cădea lesne interpretul acestui concert de Haciaturian. Evghenia Epstein i-a păstrat caracterul mişcat şi temperamental, folcloric, dar l-a interpretat, la fel ca orchestra, cu multă căldură, înfăşurându-l în sunet ca într-un manşon.

De la vioară prin vocal-simfonic către legătura strânsă dintre două unităţi

În partea a doua, Cantata profană de Bela Bartok, pe textul unei colinde româneşti, cu o partitură solicitantă pentru tenor, căreia Ionuţ Popescu i-a făcut faţă şi cu maestrul Pompei Hărăşteanu despre care am înţeles încă de la prima intervenţie de ce este un nume celebru. Corul Filarmonicii “George Enescu”, foarte solicitat şi foarte precis, a cântat cu plăcere în această Cantată profană în care Bartok parcă a încorporat ansamblul de voci în sonoritatea globală, făcând ca orchestra şi corul să devină un singur, complet instrument.

A încheiat seara de ieri de la Ateneul Român o altă creaţie de Bela Bartok – suita din muzica baletului-pantomimă “Mandarinul miraculos”. Dacă autorul maghiar exploatează pe cât cu putinţă elementul ritmic şi calitatea percusivă a instrumentelor, el creează cu adevărat melodie din ritm şi muzică din percuţie. Fără a afirma că soliştii serii au fost un adaos superfluu – dimpotrivă, departe de aceasta – am simţit în intimitatea orchestrei rămase cu dirijorul că uneori doi – orchestra şi dirijorul – sunt condiţia, cum ne învăţau la şcoală, necesară şi suficientă pentru ca muzica să producă plăcere. Hai să ne punem pe treabă, până acum am fost aici ca auxiliar sau vitrină pentru solişti, acum hai să arătăm cum ştim noi să cântăm, noi singuri, păreau că spun muzicienii.

Aplauze puternice la final de concert, pentru instrumentişti şi pentru Jin Wang, care a condus “efervescent” aş fi spus, dacă termenul n-ar trimite prea mult la şampanie şi relaxare, “exploziv” şi “concentrat” aleg ca mai potrivite.

Post a comment