1911 – 1918 – a studiat violoncelul la Berlin, cu cu virtuosul Hugo Becker
4 ianuarie 1920 – a susţinut primul concert la Ateneul Român
1921 – a fost numit Director artistic al Societăţii Filarmonica, al cărei preşedinte de onoare era Regele Ferdinand
1922-1926 şi 1930-1940 – a fost directorul Operei Române
1944 – a fost „epurat pe viaţă”, acuzat de „crima” de a fi interpretat muzică germană
1954-1964 – a redevenit directorul Filarmonicii Române
„Georgescu dragă, Pentru a treia sau a patra oară în viaţa mea de compozitor care a început acum vreo 24 de ani – am avut adevărata emoţie, nespus de dulce, care o resimte autorul când se simte în fine înţeles şi se vede in terpretat cu convingere … îndrăznesc să zic, cu dragoste! Îţi mulţumesc din inimă şi mulţumesc şi tuturor camarazilor din orchestră. Să trăiesşti pentru bucuria noastră a Românilor şi muzicienilor.” George Enescu, După Simfonia I-a în 25 nov. 1925
Richard STRAUSS, 1921
„Dem lieben meisterschüler und freund George Georgescu in dankbarkeit für hohe künstlerische genüsse zu Bukarest als prophet einer glorreichen dirigentenlaufbahn aufrichtig ergeben.””With my most sincere regards to master student and friend, George Georgescu, and my thanks for the artistry and creative talent he has brought to Bucharest in the beginning of what promises to be a glorious career as conductor.”
Le Courrier Musical, 15 noiembrie 1921
„El debută astfel (ca dirijor) la Berlin, cu orchestra filarmonică, şi, cu toate că şi momentul ales şi naţionalitatea îi erau puţin favorabile, a cucerit publicul şi presa berlineze, care nu ezitară să-l claseze încă de la început într-un plan superior, printre Nikisch, Weingartner şi Richard Strauss… Concertele următoare nu făcură decât să amplifice această excelentă impresie şi această aureolă, atât de uşor cucerite.”
Robert Brussel, Le Figaro, 30 martie, 1926
„Dl. Georgescu posedă în germene sau chiar bine dezvoltate toate calităţile ce compun personalitatea unui mare şef : autoritate naturală, ascendent -asupra orchestrei-, uşurinţă, gesturi elegante; nu e nici avar nici risipitor cu acestea din urmă, şi are exact atâta exuberanţă câtă trebuie pentru a impresiona favorabil auditoriul.”
„Păşim în fiecare săptămână sub cupola Ateneului. Urmărim noi generaţii de interpreţi. Unii excepţionali. Amintirea lui George Georgescu este însă veşnic vie în noi. Concertele sale rămân momente de referinţă ale istoriei veacului.” Iosiv Sava, 1993
„George Georgescu a fost un mare orator muzical pe cheia tumultuosului… Dirijorul domină şi inspiră, stăpâneşte orchestra, fiind conştiinţa ei în act. George Georgescu a fost, nu încape îndoială, un un mare dirijor şi nu pot să-mi închipui orchestra Filarmonică fără el; cel puţin vreau să spun că fără el n-ar fi ajuns la forma de corp constituit.” George Călinescu.
„Ca dirijor, George Georgescu a fost un talent mare, un meșter de necontestat. Eleganța gestului său, firescul actului muzical erau în afara discuției; accentul era pus tocmai pe firesc, pe echilibru, pe avânt. Georgescu iubea voia bună și detesta cazna; pentru el, dirijorul trebuia să fie „născut și nu făcut”. Georgescu a fost un dirijor născut, chiar dacă a fost și violoncelist sau membru al unui cvartet de coarde. Perimetrul său predilect a fost, cred, Beethoven-Brahms-Wagner-Richard Strauss; el cunoștea tradiția interpretării acestei muzici la ea acasă și te convingea prin naturalețea cu care alegea tempii și cu care desena frazele. Totul curgea de la sine, avea monumentalitate, era cald. Din muzica românească prefera desigur pe marele George Enescu și avea o mare simpatie pentru Paul Constantinescu; altminteri, a dirijat multă muzică românească – piese mari și mici. A cântat muzică franceză și muzică rusă; activitatea sa a fost prodigioasă.” Anatol Vieru.
„Mi-am îngăduit plăcerea de a merge astăzi la repetiţia concursului simfonic. Georgescu a îmbunătățit minunat orchestra și a adus muzicieni excelenţi din Austria, ca să o completeze. Acum este de prima mâna. Ei îşi ţin repetiţiile într-o sală mult prea mică, folosesc nişte dispozitive speciale pentru corzi, un sistem de bile de sticlă sau de lemn care atârnă la capătul lor, facând ca rezonanţa să nu fie prea puternică. S-a cântat ceva dintr-un foarte tânăr compozitor român, Jora. Mi-a placut, deşi, întrucât Jora a dirijat, orchestra a cam luat-o razna. A urmat apoi „Nocturna tragică” de Brahms si „Simfonia a 4-a” de Beethoven. A fost superb. Aveam senzaţia ca toţi porii mei absorbeau muzica.” Regina Maria
„George Georgescu a modelat timp de decenii Filarmonica din București din care a făcut o orchestră de prim rang. El a știut să impună instrumentiștilor români o disciplină cu totul germană, moștenită din anii săi de formație petrecuți la Berlin. (….) Beethoven a fost de la început compozitorul său prin excelență. Studiind simfoniile acestuia cu Nikisch – și indirect cu Strauss pe care l-a urmărit dirijând la Berlin – Georgescu a beneficiat de o abordare deplin modernă a corpusului simfonic beethovenian.” Jean-Charles Hoffelé.„
„Muzica este spirit, suflet, care răsună nemijlocit pentru sine însuşi şi se simte mulţumit auzindu-se pe sine.” Hegel (27 august 1770 – 14 noiembrie 1831)
„Muzica e necenzurabilă. Pentru că nu exprimă nimic univoc. A spune despre o melodie că e injurioasă, calomnioasă, servilă etc. e a face simple metafore. În realitate, melodia dă numai fundalul unei teze posibile, niciodată teza însăși. În afara unor coordonate generice, muzica lasă totul pe seama ascultătorului. Ea solicită imaginația mai mult decât oricare altă artă.” Andrei Pleșu
Post a comment