Trebuie să recunosc faptul că, la Ateneu, am ascultat pentru prima oară Trio „Pro Musica“, alcătuit însă din instrumentişti binecunoscuţi şi apreciaţi de public, începând cu reputatul pianist Viniciu Moroianu, al cărui rafinament în tălmăcirea muzicii impresioniste s-a reliefat încă o dată în interpretarea ciclului Estampes, dar şi, în compania clarinetistului Cristian Mancaş, în Rapsodia nr. 1, apoi a violoncelistului Dan Cavassi, în Sonata de Debussy, cei doi membri de marcă ai Filarmonicii bucureştene demonstrând, la rândul lor, nu doar prin sunetul rotund şi tehnica riguroasă, ci mai ales prin maniera de a cânta, dorinţa şi disponibilitatea de aface muzică în cel mai bun sens al cuvântului.
Cei trei instrumentişti au format, în 2010, un ansamblu într-o formulă mai puţin întâlnită, dar care le-a permis să abordeze, acum, şi opusuri prea puţin cunoscute la noi – Trio patetic de Glinka şi Trei piese pentru trio de Bruch –, cuceritoare prin frumuseţea şi farmecul lor, păstrând însă o tentă uşor nostalgică, alternând cu secvenţe virtuoze, deosebit de bine „combinate“ cu lucrările din prima parte, dominantele serii fiind astfel transparenţa, linia amplă, introspecţia şi fineţea.
Autor: Anca Florea – 5 iunie 2012
Post a comment